Isaia 60:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Nu se va mai auzi de violență în țara ta, nici de pustiire sau de distrugere în teritoriile tale, ci îți vei numi zidurile «Mântuire» și porțile «Laudă».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Nu se va mai auzi de violență în țara ta și nici despre devastări sau distrugere între limitele tale teritoriale; ci îți vei numi zidurile ‘Salvare’ și vei pune nume porților tale ‘Laudă’.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Nu se va mai auzi de violență în țara ta, de devastare și ruină între hotarele tale, ci vei numi zidurile tale „mântuire” și porțile tale, „laudă”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale ‘Mântuire’ și porțile tale, ‘Laudă’.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Nu se va mai auzi asuprirea în pământul tău, pustiirea și nimicirea în hotarele tale. Ci vei numi zidurile tale: Mântuire și porțile tale: Laudă.

Isaia 60:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 7:10

Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela, l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască, Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,

Psalmi 147:14

Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.

Isaia 11:9

Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.

Isaia 2:4

El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.

Isaia 26:1

Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea.

Isaia 26:2

Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.

Isaia 51:19

Aceste două lucruri, iată Că ți s-au întâmplat, deodată. Dar cine te va plânge, oare? Te plânge foametea cea mare, Dărăpănarea, pustiirea Cu sabia și nimicirea. „Cum pot ca să te mângâi Eu?”

Isaia 54:14

În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.

Isaia 56:5

Au să primească-n Casa Mea, Un loc. Un nume vor avea, Nume cu mult mai bun – pot zice – Decât cei cari sunt fii și fiice. Numele dat lor o să fie Un nume pentru veșnicie.

Isaia 60:11

Porțile tale au să fie Deschise, pentru veșnicie. Ziua și noaptea vor ședea Deschise, pentru a putea, A neamurilor bogăție, Mereu, la tine, ca să vie, Cu șirul împăraților Și cu întreg alaiul lor.

Isaia 60:17

În urmă, în loc de aramă, Aur aduc, de bună seamă. Doar cu argint înlocuiesc Fierul, așa precum doresc. Apoi, în locul lemnului, Voiesc arama să o pui Și-n loc de pietre am să cer Ca așezat să fie fier. Iată, în vremea care vine, Fac astfel încât, peste tine, Dreptatea numai să domnească Și pacea doar să stăpânească.

Isaia 61:11

Cum bulgării pământului Dau naștere lăstarului Și precum a grădinii față Semănăturilor dă viață, La fel va face, peste fire, Ca să răsară mântuire Precum și laudă, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”

Isaia 62:10

Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!

Isaia 62:4

Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.

Isaia 62:7

Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!

Езекиел 42:20

A măsurat zidul pe care, În patru laturi, casa-l are. Jur împrejur, a măsurat Zidul, căci l-a înconjurat. Lungimea lui, cum se văzuse, Cinci sute de prăjini avuse. Cinci sute de prăjini vădea Și în lățime că avea. Zidul acel a separat Locul cari, „sfânt”, a fost chemat, De locul cel obișnuit Care, „nesfânt”, era numit.

Miheia 4:3

El o să fie-Acela care Va judeca între popoare, Iar hotărârile luate Privesc neamuri îndepărtate. Din săbii, pluguri își vor face, Iar sulițele le-or preface, Apoi, doar în niște cosoare. Nu vor fi lupte-ntre popoare, Căci nu va trage sabia Nimeni, în contra altuia Și nu va fi-nvățat, apoi, Nimeni, să facă vreun război,

Țefania 3:19

În vremile de mai târziu, Eu împotrivă am să fiu, La cei care te asupresc. Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc. Îi strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă printre popoare, Mereu, în orișicare țară, Unde acum purtați ocară.

Zaharia 2:5

„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

Zaharia 2:9

Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.

Zaharia 9:8

Voi sta, în timpurile-acele, Numai în jurul Casei Mele, S-o apăr contra tuturor, Contra oștirii și-a celor Care se duc și vin, mereu. Atunci, de strajă voi fi Eu. Am să privesc cu ochii Mei Și n-am să-ngădui, peste ei, Să vină cel ce asuprește.