Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 60:17 - Biblia în versuri 2014

17 În urmă, în loc de aramă, Aur aduc, de bună seamă. Doar cu argint înlocuiesc Fierul, așa precum doresc. Apoi, în locul lemnului, Voiesc arama să o pui Și-n loc de pietre am să cer Ca așezat să fie fier. Iată, în vremea care vine, Fac astfel încât, peste tine, Dreptatea numai să domnească Și pacea doar să stăpânească.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 În schimbul bronzului, îți voi aduce aur, iar în schimbul fierului, argint; în schimbul lemnului, îți voi aduce bronz, iar în schimbul pietrelor, fier. Voi face ca pacea să fie îngrijitorul tău și dreptatea să fie stăpânitorul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 În schimbul bronzului, îți voi aduce aur; iar în schimbul fierului, (îți voi oferi) argint. În locul lemnului îți voi aduce bronz; iar în locul pietrelor, (îți voi oferi) fier. Voi pune pacea ca pe un supraveghetor; și dreptatea va fi ca un guvernator!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 În loc de bronz, voi face să vină aur, în loc de aur, voi face să vină fier, în loc de lemne, bronz, în loc de pietre, fier; voi pune ca supraveghetor al tău pacea și ca suveran al tău, dreptatea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 În loc de aramă, voi aduce aur; în loc de fier, voi aduce argint; în loc de lemn, aramă și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine și să stăpânească dreptatea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 În loc de aramă voi aduce aur și în loc de fier voi aduce argint și în loc de lemn aramă și în loc de pietre fier. Și voi face pe dregătorii tăi pace și pe judecătorii tăi dreptate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 60:17
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atât partea de dinapoi – Cât și partea din față-apoi – După ce fost-au isprăvite, Cu aur au fost pardosite.


Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.


Munții și dealurile-apoi Pace-au s-aducă peste noi, Urmare a dreptății Tale, Care se află pe-a Ta cale.


Judecători voi pune iară – Precum erau odinioară – Și sfetnici îți voi fi făcut, Precum erau la început. Apoi, tu ai să ai să fii numită „Cetatea cea neprihănită Și credincioasă”. Negreșit,


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”


Laptele împăraților, Precum și al neamurilor, Ai să îl bei. Vei ști că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu sunt al tău Mântuitor. Eu îți sunt Răscumpărător. Eu sunt Puternicul pe care, Drept ajutor, Iacov îl are.


Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.


Cel cari în locu-i o să stea, Va pune, drept conducător – În urmă – un asupritor. Acesta, pus are să fie, Pe partea din împărăție Cari mai frumoasă se vădește. Domnia lui nu dăinuiește, Căci în câteva zile-apoi – Fără mânie sau război – El o să fie nimicit.


„Argintul tot este al Meu! Al Meu e aurul, mereu!” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-l are.


Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.


Pentru că Dumnezeu avea, În planul Său, ca să ne dea Ceva mai bun, iar fără noi, Să nu mai poată ei, apoi, S-ajungă singuri la-mplinire – Adică la desăvârșire.”


Dar noi, însă, avem credință, Căci după-a Lui făgăduință, Ne așteptăm la ceruri noi Și la pământ nou mai apoi, În care, peste toată firea, Va locui neprihănirea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ