Sunet de trâmbiți s-a-nălțat, Chimvalele au răsunat, Iar corul instrumentelor Unitu-s-a cu glasul lor. Cei cari din gură doar cântau, Pe Dumnezeu Îl preamăreau: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” În clipa ‘ceea, s-a lăsat Un nor, din cer, și a intrat Îndată-n Casa Domnului Umplând întreg Locașul Lui.
Isaia 6:4 - Biblia în versuri 20144 S-au zguduit, de glasul lor – Atunci – ușorii ușilor Iar fumul care s-a făcut, Întreaga casă, a umplut. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească4 Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20184 Stâlpii și pragurile ușilor s-au cutremurat de vocea lor, iar casa s-a umplut de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna și casa s-a umplut de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19314 Și temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui ce striga și casa s‐a umplut de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Isaia 6:4
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Făpturile, când se mișcau, Aripile le vâjâiau, Asemeni unor ape cari Se dovedeau nespus de mari, Și precum glasul cel pe care Atotputernicul îl are. Când se mișcau, neîndoios, Vuiet scoteau, gălăgios, Precum răsună-n largul firii Vuietul groaznic al oștirii. Făpturile, când se opreau, În jos, aripile-și lăsau.
Templul și casa așezată În partea din lăuntru-aflată, Cu pragurile întocmite, Ferestrele cele-ngrădite, Pridvoarele ce se-ntindeau În jurul lor și-nconjurau Cu-n brâu catul odăilor Din fețele pragurilor, Cu toate fost-au căptușite, Fiind cu lemn acoperite. De la ferestre, la pământ, Cu lemn acoperite sânt,
Apoi, pe Domnul L-am văzut Cum pe altar El a șezut Și-aste cuvinte mi le-a spus: „Lovește pragul cel de sus, Al porții, zguduiți să fie Ușorii ei, din temelie. Sfărâmă, peste capul lor, Acești ușori ai porților. Pe cei care vor rămânea, Am să-i ucid cu sabia. Cu fuga, n-o să izbutească Nimeni, scăpare, să găsească. Nimeni nu va avea scăpare, Căci n-o să fie îndurare.
Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”
ကြော်ငြာတွေ