Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 6:13 - Biblia în versuri 2014

13 Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Chiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar, așa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot așa descendenții sfinți vor fi ca o buturugă în țară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Chiar dacă zece la sută din populația țării va rămâne în ea, va fi devastată din nou. Dar așa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne trunchiul (și rădăcina) atunci când este tăiat, în mod asemănător și sămânța sfântă va fi ca un trunchi în țară.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Și dacă va mai rămâne în ea o zecime, se va întoarce și va fi consumată ca stejarul și ca terebintul a căror rădăcină, când sunt tăiați, rămâne: sămânță sfântă este rădăcina ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Și chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori, vor fi nimiciți și ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul și stejarul își păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiați, tot așa o sămânță sfântă se va naște iarăși din poporul acesta.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și a zecea parte tot va fi în ea și se va întoarce și va fi păscută, ca terebintul și stejarul a căror tulpină rămâne după tăiere: tulpina sa este sămânța sfântă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 6:13
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.


Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.”


Dar Dumnezeul nost’ apoi – Totuși – S-a îndurat de noi, Căci câțiva oameni ne-a lăsat Cari din robie au scăpat, Iar adăpost, pe-acest pământ, Ne-a dat, în locul Lui cel sfânt, Unde apoi ne-a luminat Și-unde putință ne-a lăsat Să răsuflăm, tari să ne ție, Când înduram aspra robie.


Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


Cel ce-n Sion va fi aflat Sau în Ierusalim lăsat, Are a se numi drept „sfânt”, Printre toți cei de pe pământ.


Dar voi lăsa o rămășiță, Ieșită din a voastră viță. De sabie, va fi cruțată, Atunci când fi-va-mprăștiată Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Cetatea care o să poată, Oameni, o mie, ca să scoată La luptă, va mai rămânea Doar cu o sută. Apoi cea Care, la luptă, o să poată, Oameni, o sută, ca să scoată, Cu zece doar va rămânea, Din ceata pe cari o avea, Ieșită din casa pe care Neamul lui Israel o are.”


Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.


Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.


Două treimi ajung să piară. Doar o treime va putea, Pe urmă, a mai rămânea.


Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!


Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate. Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,


Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate, Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,


Din patriarhi – ca trup – apare Hristos – Acela care poate Să fie mai presus de toate – Și-i Dumnezeu adevărat, Cel ce e binecuvântat Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin!”


După ce-ai fost în număr mare – Asemenea stelelor care Pe cer sunt – vei ajunge mic. Vei fi – ca număr – mai nimic, Pentru că tu, neîncetat, De Domnul tău, n-ai ascultat.


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ