Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 55:6 - Biblia în versuri 2014

6 De-aceea zic: Seama luați! Pe Domnul să Îl căutați! Să-L căutați necontenit, Cât încă poate fi găsit! Ascultați dar, vorbele-aceste: Cât încă El aproape este, Pe Domnul, voi nu pregetați, Necontenit, să Îl chemați!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Căutați-L pe Domnul cât timp mai poate fi găsit! Chemați-L cât timp mai este aproape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Căutați pe Iahve – cât timp mai poate fi găsit! Chemați-L – cât timp mai este aproape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căutați-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemați-l cât timp este aproape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căutați pe Domnul cât se poate afla, chemați‐l cât este aproape.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 55:6
45 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


El a mai zis: „Însă, văd bine Că ai și ceva bun în tine, Pentru că ai zvârlit afară, Toți idolii aflați în țară Și ți-ai pus inima, mereu, Să-L caute, pe Dumnezeu.”


Atunci, fiul lui Iehiel – Cari se numea Șecania Și dintre-ai lui Elam venea – În felu-acesta i-a vorbit Lui Ezra: „Am păcătuit Față de Domnul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Pentru că ne-am amestecat, Cu cei ce-n țară s-au aflat. Ne-am dus după femei străine, Iar ce-am făcut, nu este bine. Dar Israel nu a rămas, Fără nădejde-n acest ceas.


Dacă alergi la Dumnezeu – Fiind curat, neprihănit – Și-L rogi, atuncea, negreșit,


Domnul, din cerurile Lui, Spre oamenii pământului, Privește, pentru că El cată Măcar un om, care arată Pricepere, vădind mereu A-L căuta pe Dumnezeu.


Domnu-i mereu, de bună seamă, Lângă toți cei care Îl cheamă. Lângă cei care L-au chemat Din inimă, El S-a aflat.


Tărie dăruit-a El, Poporului Său, Israel. Lucrul acesta, ne-ncetat, E pricină de lăudat, Pentru toți credincioșii Lui Și pentru fiii neamului Pe cari îl are Israel Și cari se află lângă El. Să cântați laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!


Inima-n piept îmi tresălta Și mă-ndemna din partea Ta: „Caută Fața Mea, mereu!”, Și Fața Ta o caut eu!


Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.


Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,


O Doamne, noi Te lăudăm, Căci al Tău Nume Îl chemăm! Vestim minuni nemaivăzute Care de Tine-au fost făcute!


El este Domnul nost’, iar noi Îi suntem turma cea de oi, Aflată pe a Lui pășune, Hrănindu-se cu roade bune. Domnul, mereu, Își ocrotește Turma și o povățuiește… O, dacă voi, în astă zi, Glasul Său blând l-ați auzi Și de ați asculta de El!


Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață.


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.


Dacă vei face-n acest fel, Pe Domnul ai să-L chemi, iar El, De-ndată, „Iată-Mă!” va zice. De tine-atunci va fi ferice. Dacă alungi tot ce e rău Și orice jug din sânul tău, De nu spui vorbe de ocară, De te-nfrânezi să n-ajungi iară Cu degetu’, amenințând,


Saronul o să fie dat, Loc pentru oi, de pășunat. Voi face ca valea Acor Culcuș să fie-al boilor. Le dau pentru poporul Meu Care Mă caută, mereu.


Le voi răspunde, de îndat’, ‘Nainte de-a Mă fi chemat Și-am să-i ascult, necontenit, ‘Nainte de a fi sfârșit Ceea ce vrut-au să Îmi spună!


Deși mereu, v-au îndemnat: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău, pe cari îl are! Să lepădați faptele-acele Ce se arată a fi rele! Opriți-vă și veți putea, Stăpâni în țară-a rămânea!


„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde, Căci nu am a Mă mai ascunde, Ci îți voi spune lucruri cari Ascunse se vădesc și mari. Am să îți fac de cunoscut Lucruri pe cari nu le-ai știut.


În Israel, așa să spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Lăsați-vă, de idoli, voi Și-ntoarceți-vă, înapoi! La urâciunile pe care Le-ați săvârșit – fără-ncetare – De-acum, să nu vă mai uitați! De ele, vă îndepărtați!


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


El zise: „Fiu al omului, Vezi ce fac ei? Vezi cât de mari Sunt urâciunile pe cari Le săvârșește Israel, Spre a mă-ndepărta, astfel, De sfântul Meu locaș? Ce crezi? Să știi, însă, că ai să vezi Și alte urâciuni pe cari Le fac și sunt cu mult mai mari!”


De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”


Să semănați dar, negreșit, Așa precum e potrivit Neprihănirii ce-o aveți, Pentru că-n acest fel puteți Să secerați ce s-a găsit, Cu îndurarea potrivit. Desțeleniți-vă apoi, Un nou ogor, bun, pentru voi! E vremea să vă deșteptați, Pe Domnul să Îl căutați, Ca ploaia minunată-apoi, Să se pogoare peste voi.


Pe Domnul căutați-L voi Ca să trăiți astfel apoi! Vă temeți, să nu vină foc Care să mistuie-acest loc – Neam al lui Iosif – de îndat’, Fără ca să se fi aflat Nimeni, atuncea, la Betel Pentru a stinge focu-acel!


Ci toți, cu saci, să se-nvelească! Rele, să nu mai săvârșească! Din căile de rătăcire, Din faptele de asuprire – De care-au mâinile pătate – Să se întoarcă! Atunci, poate


Așa e bine ca să faci: Cu-al tău pârâș să te împaci Cât, încă, ești pe drum, cu el. Să nu te dea, cumva, altfel, În mâini, judecătorului, Care, apoi, la rândul lui, Străjii să te încredințeze, Și-aceasta să te-ntemnițeze;


Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”


„Eu am să plec curând”, le-a spus, Celor prezenți, Domnul Iisus – „Atuncea, Mă veți căuta, Dar în al vost’ păcat, veți sta; Și-apoi, în el, o să muriți, Căci nu puteți ca să veniți, Unde merg Eu.” Cum a sfârșit,


Vă rog, din nou, ca nu cumva, Firea, să-și piardă cineva, Din pricină de la acele Necazuri, ce sunt ale mele, Pe cari, le sufăr, pentru voi: Aceasta-i slava voastră-apoi.)


Dacă atunci o să-L cătați Pe Domnul Dumnezeu apoi, Îl veți găsi doar dacă voi, Din toată inima voiți – Din tot sufletul – să-L găsiți.


Și cine-i neamu-acela care, Pe dumnezeul său, îl are Atât de-aproape cum, mereu, Noi Îl avem pe Dumnezeu, Cari ne răspunde când strigăm Și când, în sprijin, Îl chemăm?


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ