Isaia 55:2 - Biblia în versuri 2014

² De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² De ce vă cheltuiți argintul pe ceea ce nu este pâine și munciți din greu pentru ceea ce nu satură? Ascultați-Mă cu atenție și mâncați ce este bun; delectați-vă sufletul cu mâncare gustoasă!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² De ce vă cheltuiți argintul pe ceva care nu este pâine? De ce oferiți rezultatul muncii voastre pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă cu atenție; și astfel veți putea să mâncați ce este bun. Vă veți satisface sufletul cu mâncare din abundență!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiți pentru ceea ce nu satură? Ascultați-mă și veți mânca bine și sufletele voastre se vor desfăta din belșug!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² De ce cumpăniți argintul pentru ceea ce nu este pâine? Și osteneala voastră pentru ceea ce nu satură? Ascultați‐mă cu luare aminte și mâncați ce este bun și să se desfăteze sufletul în grăsime.

Isaia 55:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 22:26

Toți cei săraci, eu știu prea bine Că au să fie săturați! Pe Domnul să Îl lăudați Voi toți acei care, mereu, Îl căutați pe Dumnezeu, Iar inimile să vă fie Pline, în veci, de bucurie!

Psalmi 34:11

Veniți dar, fiilor să stați În juru-mi și să ascultați Căci o să vă învăț, mereu, Frică s-aveți de Dumnezeu.

Psalmi 36:8

Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.

Psalmi 63:5

Sufletu-mi este săturat – Precum te saturi de bucate Grase, miezoase, minunate – Și-atunci, pe buze au să-mi vie Doar strigăte de bucurie, Prin care-am să Te laud eu.

Exodul 15:26

El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”

Proverbe 1:33

Acel ce mă va asculta, Fără de griji, însă, va sta Și-o să trăiască liniștit, De toate relele, ferit.”

Proverbe 7:23

Ca pasărea care-n neștire Dă buzna-n laț căci ea nu știe Că viața dată o să-i fie Săgeții ce o va ajunge Și-al ei ficat îl va străpunge.

Proverbe 8:32

Acum fiilor, ascultați Și de la mine învățați! Pe-aceia, eu îi fericesc, Care cărările-mi păzesc.

Proverbe 9:5

Au fost chemați și ei: „Veniți, Ca să mâncați din carnea mea Și al meu vin să-l puteți bea.

Qohelet 6:2

De pildă, un om a primit, Din mâna Domnului, avere, Bogății, slavă și putere, Încât nimic nu-i mai lipsește Din tot ce sufletu-i dorește. Însă – precum am văzut eu – Nu e lăsat, de Dumnezeu, Să aibă și vreo bucurie Din ele, căci are să vie Străinul să le folosească Și sufletul să-și veselească. Și-aceasta e deșertăciune Și-un rău, cum nu se poate spune.

Isaia 1:19

Dacă vreți voi să căutați Poruncile-Mi să le urmați, De rodul cel mai bun din țară O să aveți – toți – parte, iară.

Isaia 10:27

În acea zi, va fi luat Jugul care a apăsat Pe umărul și gâtul tău Și care te-a chinuit rău. Ba încă jugul va crăpa, Atuncea când tu vei scăpa, Din pricina grăsimii care S-a adunat, fără-ncetare.

Isaia 25:6

Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.

Isaia 44:20

El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”

Isaia 46:6

Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.

Isaia 51:1

„Mă ascultați cei cari, din fire, Umblați după neprihănire! Cei cari pe Domnu-l lăudați, Atenți – acum – Mă ascultați! Voi care-ați fost ciopliți din stâncă, Priviți spre groapa cea adâncă, Groapă din care-ați fost luați.

Isaia 51:4

Pleacă-ți urechea neam al Meu Și ia aminte, tot mereu, La ce îți spun! Căci Legea, iată, Numai din Mine se arată. Lumină, ea are să fie, Popoarelor, pentru vecie.

Isaia 51:7

Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.

Isaia 62:8

Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.

Isaia 62:9

Cei care strâng grâul acel, Aceia vor mânca din el Și laudă lui Dumnezeu, Au să-I aducă, tot mereu. Cei ce fac vin, de-asemenea, Vor fi acei cari îl vor bea, În curțile cele pe care Locașul Meu cel sfânt le are.”

Isaia 65:23

Degeaba n-au să mai muncească Și nu au să mai zămislească Copii, pe care-apoi, în țară, Să-i vadă cum au să le piară, Ci o sămânță vor fi – iată – De Domnul binecuvântată Și împreună vor putea, Cu ai lor fii, de a ședea.

Ieremia 12:13

„Pe câmpuri, grâu au semănat, Dar numai spini au secerat. S-au ostenit – neîndoios – Dar n-au avut nici un folos.” „Mare rușine să vă fie, De ce-ați cules, după mânie – După mânia Domnului!”

Ieremia 17:24

Dar dacă Mă veți asculta, Dacă apoi nu veți purta Poverile nenumărate Spre-a le aduce în cetate Când este ziua de Sabat Ca să nu faceți un păcat, Dacă-n Sabat nimeni nu are Să săvârșească vreo lucrare Și dacă voi aveți să știți, Sabatul Meu, să îl sfințiți,

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Ieremia 31:14

Căci cu grăsime, de îndat’, Are să fie săturat Și sufletul preoților. Îl satur pe al Meu popor, Cu bunătățile pe care Cel ce îi este Domn le are.”

Osea 12:1

„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.

Habacuc 2:13

Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.

Matei 15:9

Geaba, să Mă cinstească vor, Înlocuind ce le-am dat lor – Învățătura Mea, de-atunci – Cu alte omenești porunci”.”

Matei 22:4

Atunci, alți robi, el a trimis Și celor invitați le-a zis: „Iată, ospățu-i pregătit. Veniți! Cu drag, eu v-am poftit. Juncii și vitele-ngrășate Pentru ospăț, au fost tăiate.”

Matei 5:6

Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei

Marcu 7:14

La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi, a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!

Luca 15:23

Luați vițelul cel mai mare! Tăiați-l, căci ne pregătim Să bem și să ne veselim!

Ioan 6:27

Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”

Romani 10:17

Credința, deci, pentru oricine, În urma auzirii, vine; Iar auzirea – pe pământ – Doar prin al lui Hristos Cuvânt, Poate să vină, dragii mei.

Romani 9:31

Pe când Israelul mergea După o Lege ce dădea Neprihănirea, am văzut Că nicidecum nu a putut Să dobândească astă Lege.

Deuteronom 11:13

De ascultați necontenit De ceea ce v-am poruncit, Dacă o să-L iubiți mereu Și-o să-L slujiți pe Dumnezeu, Din toată inima apoi – Din suflet – Domnul, pentru voi,

Evrei 13:9

De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.