Isaia 55:12 - Biblia în versuri 201412 Da, veți ieși cu bucurie. Pacea, cu voi, are să fie. Dealuri și munți, ‘naintea ta, Cu veselie vor cânta, Iar toți copacii din câmpie, Din palme bat, cu bucurie. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească12 Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace; munții și dealurile vor izbucni în strigăte de bucurie înaintea voastră, și toți copacii câmpiei vor bate din palme. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201812 Veți ieși cu bucurie și veți fi conduși în pace. Munții și dealurile vor începe să strige de bucurie înaintea voastră; și toți copacii câmpiei vor bate din palme. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202012 Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor izbucni de bucurie înaintea voastră și toți copacii câmpiei vor bate din palme. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu12 Da, veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră și toți copacii din câmpie vor bate din palme. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193112 Căci veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor izbucni în cântări înaintea voastră și toți copacii câmpului vor bate în mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!
Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.
Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”