Isaia 54:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Să nu-ți fie frică, căci nu vei fi făcută de rușine! Să nu te temi, căci nu vei fi umilită! Vei uita rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aminti de disprețul văduviei tale.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Nu te teme – pentru că nu vei mai ajunge să îți fie rușine! Nu te rușina – pentru că nu vei mai suporta desconsiderarea! Vei uita rușinea tinereții tale și nu îți vei mai aminti de insultele din perioada văduviei tale.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi făcută de ocară. Vei uita de rușinea tinereții tale și de ocara văduviei tale nu-ți vei mai aduce aminte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine, ci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Nu te teme căci nu te vei rușina, nici nu vei roși; căci nu vei fi dată de rușine. Căci vei uita rușinea tinereții tale și nu‐ți vei mai aduce aminte de ocara văduviei tale.

Isaia 54:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 11:16

Iar suferințele cu care, Acuma, tu ești încercat, Atuncea le vei fi uitat Și toate îți vor fi părut Ca apele care-au trecut.

Isaia 25:8

Căci nimicită o să fie Moartea, atunci, pentru vecie, Iar lacrimile fețelor Șterse vor fi. Al Său popor Are să scape de povara Pe care i-o dădea ocara Ce o purta necontenit, Pentru că Domnul a vorbit.

Isaia 29:22

Domnul, cari l-a răscumpărat Pe-Avram, a zis casei pe care Iacov urmașă-n lume-o are: „Iacov, în vremea care vine, Nu va mai fi plin de rușine. Obrazul n-o să-i mai roșească, Fața n-o să-i îngălbenească, Căci el nu va mai fi precum Se dovedește-a fi acum.

Isaia 4:1

Șapte femei au a se duce, Ca un bărbat ele s-apuce Și ca să îi vorbească-apoi: „Haine și pâine, avem noi. Nu trebuie să cheltuiești Cu noi, ci doar să-ngăduiești Ca al tău nume să-l purtăm Și de ocară să scăpăm!”

Isaia 41:10

Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41:14

N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Isaia 50:7

Dar Dumnezeu M-a ajutat. De-aceea, nu M-am rușinat, Ci am făcut ca fața Mea Să fie precum cremenea, Pentru că Eu știut-am bine, Că nu voi fi dat de rușine.

Isaia 51:7

Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.

Isaia 54:14

În vremea ‘ceea, întărirea Are a-ți fi neprihănirea. Să izgonești neliniștea Și spaimele de-asemenea, Căci de nimic, în acea vreme, Nu vei avea tu a te teme.

Isaia 61:7

Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,

Isaia 65:16

Acela care va căta Și se va binecuvânta În țară, trebuie să știe Precum că el are să fie, În Domnul, binecuvântat; Iar cel ce se va fi jurat În țară, trebuie să știe Cum că jurat are să fie Pe Domnul adevărului; Toate ale poporului Vechi suferințe îndurate, În acel timp, vor fi uitate Și nu am să le mai privesc.”

Ieremia 31:19

Iată, venit-am înapoi Și-n urmă, m-am căit apoi, Iar după ce-am recunoscut Greșelile ce le-am făcut, Mă bat pe pulpe, ne-ncetat, Căci mă simt tare rușinat. Asupră-mi, port ocara grea, Încă din tinerețea mea.”

Plângerile 1:1

Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Езекиел 16:22

În mijlocul răului care L-ai săvârșit fără-ncetare Și a curviilor făcute – Ce se vădeau nemaivăzute – N-ai vrut să-ți mai aduci aminte De vremile de dinainte – De tinerețea ta – când Eu Te-am întâlnit în drumul meu, Goală, pe câmpuri, părăsită Și-n al tău sânge tăvălită!

Езекиел 16:43

Pentru că nu ți-ai amintit De vremile ce le-ai trăit În tinerețe și-ai cătat, Mereu, doar de M-ai ațâțat Prin ceea ce ai săvârșit, Iată, voi face – negreșit – Să cadă peste capul tău, Purtarea ta – tot acest rău – Ca tu să nu mai îndrăznești, Nelegiuiri să săvârșești.

Езекиел 36:15

Nu vei mai auzi – de-acum – Batjocurile, nicidecum, Și nici ocara tuturor Popoarelor neamurilor. De-aceea, n-ai să-ți mai lovești Neamul și n-ai să-l nimicești” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Ioel 2:21

Pământule – de bună seamă – Nu trebuie să ai vreo teamă, Ci tu – acum – bucură-te Mereu, și veselește-te, Căci Domnul face lucruri cari Se dovedesc nespus de mari!

Țefania 3:11

Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!

Zaharia 10:6

„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.

1 Petru 2:6

Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”