Isaia 54:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁷ Orice armă pregătită împotriva ta va da greș și pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna. Aceasta este moștenirea slujitorilor Domnului și dreptatea lor din partea Mea“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Orice armă care este concepută să acționeze împotriva ta, va eșua; și vei condamna orice limbă care își permite să te judece, demonstrându-i că este vinovată.» Iahve spune: «Aceasta este moștenirea sclavilor lui Iahve și justificarea lor din partea Mea».

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Niciun instrument făcut împotriva ta nu va avea succes și orice limbă care se va ridica împotriva ta la judecată o vei condamna. Aceasta este moștenirea slujitorilor Domnului și dreptatea lor de la mine – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Nicio armă gătită împotriva ta nu va propăși și orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului și dreptatea lor de la mine, zice Domnul.

Isaia 54:17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 1:11

În toată țara. Sunt convins Că dacă Tu Te-ai fi atins De tot ce-a dobândit în viață, El Te-ar fi blestemat în față!”

Iov 2:5

Dar te va blestema în față, Atunci când ai să îndrăznești, Osul sau carnea să-i lovești!”

Iov 42:7

După ce Domnul a sfârșit Cu Iov, S-a-ntors și i-a vorbit Lui Elifaz ce-alături sta: „Aprinsă-i, împotriva ta, A Mea mânie-nvolburată! Gata-i de a fi revărsată Asupră-ți și peste cei doi Amici ai tăi, pentru că voi Atât de drept n-ați glăsuit La fel ca Iov, când ați vorbit De Mine. De vreți să scăpați,

Psalmi 32:6

Și de aceea-l îndemn eu Pe orice om evlavios Cari se vădește credincios, Ca ruga lui să Ți-o trimită Mereu, la vremea potrivită! Chiar dacă ape mari, apoi, Au să se verse în puhoi, Pe el nu pot ca să-l învingă, Pentru că n-au cum să-l atingă.

Psalmi 61:5

Căci ale mele jurăminte, Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte, Și-o moștenire-mi dăruiești, De care îi învrednicești Pe toți cei cari în astă lume Știu să se teamă de-al Tău Nume.

Psalmi 71:16

Despre-ale Tale lucrări cari Se-arată-a fi nespus de mari – Necontenit – am să vorbesc Și-n lume-am să mărturisesc. Numai a Ta dreptate, eu Am să o pomenesc mereu.

Psalmi 71:19

Dreptatea Ta, neîncetat, Până la cer s-a ridicat. Ai săvârșit doar lucruri cari Se-arată-a fi nespus de mari. Doamne, îmi spune, oare cine Se-arată-a fi la fel ca Tine?

Isaia 17:12

Vuiet se-aude-n largul zării Asemeni urletului mării! E vuietul popoarelor. E zarvă a neamurilor, Care mugesc, înfuriate, Ca apele învolburate.

Isaia 26:2

Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.

Isaia 29:8

După cum cel flămând visează Cum că din plin se ospătează, Dar cu stomacul gol se scoală Și după cum – fără-ndoială – Visează cel ce-i însetat Că din belșug s-a adăpat, Însă atunci când se trezește, Stors de puteri se pomenește, La fel atunci are să fie Cu toți cei care au să vie Să lupte-n contra muntelui Cari este al Sionului.

Isaia 3:10

Bine-i de cel neprihănit: Acela este fericit, Pentru că are să adune Roade, din faptele lui bune.

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 41:11

Plini de rușine și-nfruntați Vor fi cei cari sunt mâniați Pe tine. Fi-vor nimiciți, Cei ce-mpotrivă-ți sunt porniți.

Isaia 46:13

Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”

Isaia 50:8

Acel ce Mă îndreptățește, Foarte aproape Se găsește. „Atuncea, cine va putea, Ca să vorbească-n contra Mea? Să vină-n față și să-Mi spună Și-apoi să mergem împreună!” Cine Îmi e potrivnic? Cine? Să-nainteze, înspre Mine!”

Isaia 50:9

Iată că Domnul Dumnezeu Îmi vine-n ajutor, mereu. De-aceea-ntreb acuma: Cine Mă poate osândi, pe Mine? Într-adevăr, în zdrențe – iată – Se vor preface toți, deodată, Ca și o haină învechită, Ce e de molii năpădită.

Isaia 51:5

Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.

Isaia 54:15

Atunci când întâmpla-se-va Că se va unelti, cumva, În contra ta, tu să știi bine Că ea nu vine de la Mine. Pe cei cari au să uneltească, Puterea ta o să-i zdrobească.”

Isaia 54:16

„Pe meșterul cel priceput Care, o armă, a făcut Pe al său plac, lucrând cu foc Și măiestrie la un loc, Să știi că Eu l-am întocmit. Însă tot Eu am pregătit Și un nimicitor, cu care Îi voi zdrobi arma cea tare.

Isaia 58:14

Atunci, în Domnul tu vei sta, În El doar, te vei desfăta Și-n țară am să te sui Eu, Pe înălțimi, unde mereu Am să te fac – neîndoios – Ca să fii foarte bucuros De moștenirea cea pe care, Iacov, al tău tată, o are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 60:21

În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Ieremia 23:6

Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Daniel 3:26

În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!”

Daniel 6:20

Cu un glas plâns, el l-a strigat Pe Daniel și-a cuvântat: „Hei, Daniele! Trăiești, oare, Tu, cari slujești fără-ncetare La Dumnezeul cerului? Putut-a, oare, brațul Lui, Să-nchidă gura leilor Scăpându-l pe-al Său slujitor?”

Matei 16:18

Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!

Romani 10:4

Hristosul este – vă spun eu – Sfârșitul Legii, ca astfel, Oricine o să creadă-n El, Să poată ca să dobândească Neprihănirea cea cerească.

Romani 3:22

Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire.

Romani 8:1

„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.

1 Corinteni 1:30

Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,

2 Corinteni 5:21

Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Filipeni 3:9

Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Iosua 24:10

Eu, însă, nu l-am ascultat, Pe Balaam, iar el, apoi, V-a binecuvântat pe voi.

2 Petru 1:1

„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.

Revelația 12:10

Apoi, un glas, am auzit, În cer, cari astfel a vorbit: „Iată, venit-a mântuirea, Puterea, precum și-mplinirea Împărăției cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Și stăpânirea lui Hristos, Căci aruncat e-acuma, jos, Cel care îi pâra, mereu, Pe-ai noștri frați, la Dumnezeu.

1 Samuel 23:17

„Să nu te temi, căci tatăl meu Nu va ajunge pân’ la tine” – Îi zise Ionatan. „Știu bine, Precum că tu vei fi acel Cari va domni în Israel. De-asemenea, mai știu că eu Al doilea am să fiu mereu – În țara noastră – după tine. Saul le știe-acestea bine.”