Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 54:13 - Biblia în versuri 2014

13 Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Toți fiii tăi vor fi învățați de Domnul și mare va fi pacea fiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Toți fiii tăi vor fi învățați de Iahve; și pacea fiilor tăi va fi mare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Toții fiii tăi vor fi discipoli ai Domnului și mare va fi pacea fiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului și mare va fi propășirea fiilor tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și toți copiii tăi vor fi ucenicii Domnului și pacea copiilor tăi va fi mare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 54:13
44 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei care, Legea, Îți iubesc, Cu pace se învrednicesc Și scapă de nenorocire.


Învață-mă Doamne, mereu, Orânduirea Ta, iar eu Am să o țin pân’ la sfârșit!


Pace îți dă, neîncetat, Și – cu grâu bun – ești săturat.


Din tinerețe Te-am urmat, Căci numai Tu m-ai învățat, Iar eu vestesc – pe a mea cale – Minunile puterii Tale.


Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.


Iar ei, astfel, au întrebat: „Pe cine vrea el, să învețe Înțelepciunea, dând povețe? Cui vrea să dea, fără măsură, Atât de multă-nvățătură? Unor copii abia-nțărcați, Cari de la țâță sunt luați?


Toți cei cu duhul rătăcit, Pricepere vor fi găsit, Iar toți cei care se vădeau Că de cârtit se ocupau, Atuncea fi-vor în măsură Să capete învățătură.”


O! De ai fi luat aminte La ce ți-am spus mai dinainte, La ceea ce ți-am poruncit. Atunci, pacea ți-ar fi venit Precum un râu îmbelșugat, Căci fericire ți-aș fi dat, Asemeni valurilor mării, Și-asupra ta și-asupra țării.


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


Rubinul, am găsit cu cale, Să-mbrace zidurile tale, Iar porțile ți le croiesc Din pietre scumpe și-ți podesc Ocolul, doar cu nestemate, Cu măiestrie așezate.


Da, veți ieși cu bucurie. Pacea, cu voi, are să fie. Dealuri și munți, ‘naintea ta, Cu veselie vor cânta, Iar toți copacii din câmpie, Din palme bat, cu bucurie.


Iată cuvântul Domnului: „Pacea, am s-o îndrept mereu, Către Ierusalimul Meu, Precum apele unui râu. Asemenea unui pârâu Ce a ieșit din matcă, are Să vină și slava cea mare A neamurilor, către el. De-aceea, în timpul acel, Cu toții fi-veți alăptați, Pe brațe duși și dezmierdați, Căci pe genunchi ei vă vor ține, Ca astfel să vă fie bine.


Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”


Are să vină-o vreme-n care Le voi aduce vindecare Și sănătate. Un izvor, Bogat și înviorător, Le voi deschide, să le vie Doar pace și credincioșie.


Iată dar, ceea ce voi face: Închei un legământ de pace, Cu oile. Din a lor țară, Voi scoate fiarele afară. Parte de liniște, apoi, Avea-vor ale mele oi, Căci în pustie, vor putea, Netulburate, ca să stea Și-n mijlocul pădurilor, Nestingherite dormi-vor.


De jaf, ele n-au să mai fie. Nici fiarele n-au să mai vie Să le mănânce. Mulțumite, Vor sta în țară, liniștite, Făr’ să mai fie tulburate, Fiind în pace-apoi, lăsate.


Cu ei, un legământ voi face. Va fi un legământ de pace, Care făcut are să fie Să dăinuiască pe vecie. În urmă, am să îi sădesc Și astfel am să-i înmulțesc, Iar sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi, Căci între ei, el o să fie Pus ca să stea pe veșnicie.


Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.


El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.


El le-a deschis mintea, să-nceapă, Scripturile, să le priceapă.


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.


A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.


Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.


Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”


„Dacă neprihăniți, suntem Noi, prin credință-acum, avem Pace, mereu, cu Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.


Dar aste lucruri – să știți voi – Descoperite-s pentru noi, De Dumnezeu, prin Duhul Sfânt Și astfel, cunoscute sânt. Căci numai Duhu-i Cel ce poate De a le cerceta pe toate, Chiar și pe cele-adânci pe care Ascunse, Dumnezeu le are.


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


Dacă, măcar, L-ați auzit, Atuncea știți că-i potrivit Cu adevăru-aflat în El, Să faceți dar, în așa fel, După cum fost-ați învățați:


Astfel, pacea lui Dumnezeu – Care întrece, tot mereu, Orice pricepere – apoi, Are a vă păzi pe voi, Și inimile voastre – iată – Și gândurile, totodată, În Domnul nost’, Hristos Iisus. Atâta am avut, de spus.


Cât despre dragostea frățească, Nevoie, nu-i să se vorbească, Pentru că voi – dragii mei frați – Chiar singuri, fost-ați învățați, De Dumnezeu, să vă iubiți Unii pe alții, și-astfel, știți


Dar, am să fac, încă odat’, Un legământ, cu casa care, Poporul Israel o are. Legile Mele au să fie În mintea lor și le voi scrie, În inimile tuturor. În urmă, Dumnezeul lor, Eu am să fiu apoi, mereu, Iar ei vor fi poporul Meu.


Nimeni nu o să-l mai învețe, Pe-al său vecin, dându-i povețe – Sau pe al său frate – spunând, Necontenit, și îndemnând: „Învață să-L cunoști, mereu, Pe Domnul!”, căci atuncea, Eu, Știut voi fi, de fiecare – De la cel mic, la cel mai mare.


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ