Isaia 54:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Nenorocito! Întristată, Cari ai rămas nemângâiată Și de furtună ești lovită! N-ai să mai fii tu, necăjită! Cu antimoniu te gătesc: Cu el am să împodobesc Pietrele tale scumpe. Iată, Tu vei fi iarăși ridicată Și din safir are să-ți fie Făcută noua temelie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹¹ „Tu, cea sărmană, bătută de furtună și nemângâiată! Iată, îți voi reclădi pietrele în antimoniu și-ți voi pune temelii de safir.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Ție care ai fost nefericită și bătută de furtună fără să te consoleze cineva, Eu Îți voi reconstrui pietrele în antimoniu și îți voi pune temelii de safir.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Tu, cea umilită, tulburată și nemângâiată! Voi pune pietrele tale în malahit și temeliile tale, pe safir.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ „Nenorocito, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ O, strâmtorato, bătuto de furtună și nemângâiato! Iată, voi pune pietrele tale în culori frumoase și voi pune temeliile tale cu safire;

Isaia 54:11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 5:17

Porunci s-au dat atunci, prin cari Li s-au cerut ca, pietre mari, Mărețe și frumos cioplite, Să fie scoase, pregătite – Ca la-nălțarea Templului – Să stea, la temelia lui.

1 Regi 6:30

Atât partea de dinapoi – Cât și partea din față-apoi – După ce fost-au isprăvite, Cu aur au fost pardosite.

1 Cronici 29:2

Astfel, toată puterea, eu Mi-am folosit-o să găsesc Și-n acest fel să pregătesc Argint și aur și aramă, Precum și fier, de bună seamă, Din care să se fi făcut Lucruri, așa cum s-a cerut; Și lemne multe-am adunat, Pentru tot ce-i, din lemn, lucrat. Onix, în visteria mea, Am strâns. Apoi, de-asemenea, Am multe pietre nestemate Cari trebuie a fi legate. Pietre mai am, strălucitoare; Am adunat și pietre care În feluri multe-s colorate. Iată, am strâns și nestemate. Marmură albă, mai am eu Și-o dau Casei lui Dumnezeu.

2 Cronici 3:6

Cu pietre scumpe-a-mpodobit Întreaga casă, negreșit. Aurul ce se folosise, Din Parvaim se dovedise.

Iov 28:16

Nici chiar pe aur din Ofir, Nici pe onix, nici pe safir.

Psalmi 34:19

Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,

Exodul 2:23

După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.

Exodul 24:10

Oameni-aceia L-au văzut Pe Dumnezeu. El a avut Atunci, sub ale Lui picioare, Ceva la fel ca o lucrare Ce din safir părea să fie Și care era străvezie, Precum e chipul cerului Ziua, în curăția lui.

Exodul 3:2

Un înger i s-a arătat, Trimis de Domnu-n acel loc, Stând într-o flacără de foc, Ce dintr-un rug aprins ieșea. Moise, mirat, la el privea – La rug – arzând necontenit, Fără a se fi mistuit.

Exodul 3:7

Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.

Кынтаря кынтэрилор 5:14

Mâinile lui, niște inele Din aur sunt, având pe ele, Ferecături de hrisolit. Un chip de fildeș, lustruit, E trupul său, având un șir Format din pietre de safir, Cu care este-nconjurat.

Isaia 14:32

„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”

Isaia 28:16

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.

Isaia 44:28

Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”

Isaia 49:14

Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”

Isaia 51:21

Nenorocitule ce ești, Tu care biat te dovedești – Dar nu de vin sau băutură Ce le-ai băut fără măsură – Ascultă dar, aste cuvinte Și-apoi la ele, ia aminte:

Isaia 51:23

Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

Isaia 54:12

Rubinul, am găsit cu cale, Să-mbrace zidurile tale, Iar porțile ți le croiesc Din pietre scumpe și-ți podesc Ocolul, doar cu nestemate, Cu măiestrie așezate.

Isaia 54:6

Domnul a hotărât apoi, Ca să te cheme înapoi, Ca pe-o femeie părăsită A căre-i inimă-i zdrobită, Ca pe-o nevastă-n floarea vieții Din anii buni ai tinereții, Care fusese izgonită, Dar – înapoi – este primită. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 60:15

Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.

Ieremia 30:17

Dar te voi vindeca și iată Că rana ta va fi legată. De către ei ai fost numit Drept „Cel ce este izgonit”. Te-au mai numit „Sionul, casă De care nimănui nu-i pasă”.

Plângerile 1:21

M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Езекиел 10:1

În sus, apoi, eu m-am uitat Și am văzut în ceru-aflat De-asupra heruvimilor – Deasupra capetelor lor – Ceva care, la-nfățișare, Ca piatra de safir apare. Acel ceva părea să fie Un chip, de scaun de domnie.

Miheia 7:11

Când ziduri, iar au să zidească, Atunci o să ți se lărgească Hotarele. Tu vei vedea

Matei 8:24

Marea a fost învolburată, De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și în corabie loveau, Iar El dormea. L-au deșteptat

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Efeseni 2:20

Pentru că voi ați fost găsiți, Pe temelie-a fi, zidiți. Ea, prin apostoli, e vestită Și, prin proroci, e întărită, Iar piatra ‘ceea minunată – Care se află așezată În capul unghiului, chiar sus – E Domnul nost’, Hristos Iisus.

Deuteronom 31:17

Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”