Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 54:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Stearpo, tu poți fi fericită, Căci tu, să naști, nu ești silită! Fii plină dar, de veselie Și chiuie de bucurie, Căci n-ai durerile pe care Doar ceasul nașterii le are! Mai mulți fii are cea lăsată De soț, decât cea măritată. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 „Să se bucure cea care nu poate rămâne însărcinată; ea nu naște! Să tresalte și să strige de bucurie; ea nu este în durerile nașterii! Căci fiii celei părăsite vor fi mai mulți decât fiii celei măritate“, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 «Femeie sterilă, tu care nu poți naște, bucură-te! Tu, cea care nu ai durerile nașterii, manifestă-ți bucuria chiuind și strigând.» Iahve spune: «Copiii femeii abandonate vor fi mai mulți decât ai celei căsătorite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Bucură-te, tu, cea sterilă, care nu ai născut! Strigă de bucurie, tu, care nu ai simțit durerile nașterii, pentru că mai mulți vor fi fiii celei părăsite decât ai celei măritate, zice Domnul!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 „Bucură-te, stearpo, care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu, care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decât fiii celei măritate”, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Bucură‐te, cea stearpă, tu care nu nășteai! Izbucnește în cântare de bucurie și chiuie, tu care n‐aveai dureri de facere! Căci mai mulți sunt copiii celei părăsite decât copiii celei măritate, zice Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 54:1
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Sara spusese: „Dumnezeu, De râs făcut-a s-ajung eu. Căci au să râdă, negreșit, Toți cei care-or fi auzit Că am născut la vârsta asta.” Apoi, către Avram, nevasta


Domnul, o casă, dăruiește, Celei cari stearpă se vădește Și îi aduce bucurie Căci, mamă, ea are să fie, În a sa casă minunată, De ai ei fii înconjurată. Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!


Încă o soră am avut, Ai cărei sâni nu au crescut, Căci este mică sora mea. Ce ne vom face noi, cu ea, În ziua când au să sosească Cei care vin să o pețească?”


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Cei care au să mai rămâie Vor chiui de bucurie, Iar de pe țărmul mării – iată – Are să fie lăudată Doar măreția Domnului.


Vă bucurați voi ceruri, toate, Căci Domnul, să lucreze, poate! Să răsunați de veselie, Adâncuri și cu bucurie Să chiuiți voi, munților, Precum și voi, pădurilor! Căci Domnul l-a răscumpărat, Pe Iacov. El Și-a arătat, Slava cea mare în ăst fel, Peste întregul Israel.


Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”


Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.


Află că toți acești copii, De care tu ai fost lipsit, Au să-ți șoptească, negreșit: „Locul acesta – vezi prea bine – Strâmt se arată pentru mine. Să-mi faci un loc, pe placul meu, Să pot să mă așez și eu.”


Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.


„‘Nainte ca să fi avut Dureri de faceri, a născut Și un fecior a zămislit, Fără ca să fi suferit.


Fiica Sionului să vie Cu strigăte de bucurie! De veselie plin, la fel, Să strige dar, și Israel! Veselă saltă! Te ridică Și tu, cea care îi ești fiică Ierusalimului! Să-ți fie Sufletul plin de veselie!


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


Fiindcă scrie într-un loc: „Te bucură, căci ai noroc, Tu care, stearpă, te găsești! De-aceea, tu să izbucnești În strigăte de bucurie Și să tresalți, căci nu-ți vin ție, Durerile cele pe care, Cea care naște, doar le are! Iată că tu ai fost scutită! Femeia care-i părăsită, Mai mulți copii a căpătat, Decât cea care-i cu bărbat.”


Cei cari sătui s-au arătat, Acuma s-au închiriat Pentru ca pâine să primească. Cei ce-au ajuns să flămânzească Se odihnesc acuma, iată. Cea care stearpă-a fost odată, De șapte ori naște acum. Cea care, pe al vieții drum, Cu mulți prunci fost-a dăruită, Acuma șade lâncezită.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ