Isaia 52:8 - Biblia în versuri 20148 „Străjerii tăi, pe zid, se-adună, Iar glasurile lor răsună, Căci ei sunt plini de bucurie Și chiuiesc de veselie, Că ochii lor pot ca să vază Cum Domnul, în Sion, Se-așează. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească8 Este glasul străjerilor tăi; ei își înalță glasul și strigă de bucurie împreună, căci văd chiar cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20188 Ascultă! Paznicii de pe zidurile tale strigă împreună de bucurie – pentru că văd cu ochii lor cum Se întoarce Iahve în Sion! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Un glas! Străjerii tăi înalță împreună un strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sión. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19318 Glasul străjerilor tăi! Ei înalță glasul, cântă cu toții; căci vor vedea ochi către ochi când se va întoarce Domnul în Sion. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Isaia 52:8
34 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”
Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!
Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!
Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.
Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.
ကြော်ငြာတွေ