Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 52:5 - Biblia în versuri 2014

5 Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Prin urmare, ce am să fac acum?“, zice Domnul. „Căci poporul Meu este luat pe nimic, iar stăpânitorii lui urlă, zice Domnul. Numele Meu este blasfemiat continuu, toată ziua.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Deci Iahve zice: ‘Ce voi face acum văzând că poporul Meu este luat pe nimic?’ Iahve mai spune: ‘Stăpânitorii poporului Meu strigă triumfători; și cât este ziua de mare, numele Meu este blasfemiat!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Acum, ce am eu aici? – Oracolul Domnului. Când poporul meu a fost luat pe nimic, iar cei care îi stăpânesc îl fac să urle – oracolul Domnului – și numele meu este batjocorit toată ziua, fără încetare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și acum, ce am să fac aici”, zice Domnul, „când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie”, zice Domnul, „și cât e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și acum ce fac eu aici, zice Domnul, când poporul meu a fost luat pe nimic? Cei ce‐i stăpânesc îi fac să urle, zice Domnul, și numele meu este blestemat necurmat, toată ziua.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 52:5
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar pentru că dușmanii Lui Hulesc Numele Domnului – Căci ei, cu toții, au văzut Ce fel de faptă ai făcut – Fiul pe care l-ai primit, Are să moară, negreșit!”


Îți vinzi poporul, pe nimic; Nu pui pe el preț, nici un pic.


Când îi aud pe-aceia care Mă ocărăsc fără-ncetare Și când îmi văd prigonitorul, Vrăjmașul și răzbunătorul.


Dar până când îngăduiești Doamne, batjocuri să primești, Pentru-al Tău Nume? Până când Dușmanii vor avea de gând, Numele să-Ți batjocorească Și-apoi să Îl nesocotească?


Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!


Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.


În felu-acesta să-i vorbești: „Spune-mi, ce ai aici, la tine? Să îmi mai spui și pentru cine, Acest mormânt, tu l-ai făcut?” Sus – pe-nălțime – am văzut Că un mormânt și-a pregătit Și-o locuință și-a scobit


Dar Eu știu, însă, când stai jos, Când ieși sau intri, ori furios – În contra Mea – te-ai arătat.


Isaia le-a răspuns apoi: „Întoarceți-vă înapoi Și-i spuneți împăratului: „Iată cuvântul Domnului: „Să nu te temi de cel aflat Peste Asiria-mpărat, De vorbele ce le-a rostit, Prin care M-au batjocorit Slujbașii săi. Căci pune-voi


Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.


Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.


Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”


Pentru că Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Fără de plată ați fost dați Și nu veți fi răscumpărați Pe preț de-argint, căci n-am cerut Vreun preț, atunci când v-am vândut.”


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.


Mânia Lui a izbucnit, Aprinsă, și s-a prăvălit Ca să doboare-n acest fel, Puterile lui Israel. El și-a tras dreapta înapoi, Când Israelul, în război, Era cu cei ce-l dușmăneau Și cari ai săi vrăjmași erau. Văpaie-n Iacov a aprins, Iar focul iute s-a întins, Căci cu furie se-ntețește Și tot, în juru-i, mistuiește.


Numai că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Cari știu că, din Egipt, din țară, Poporul Mi l-am scos afară.


Numai că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Unde era poporul Meu, La cari Mă arătasem Eu.


„În ziua ‘ceea”– Domnul zice – „Mare prăpăd are să pice Pe culmile dealurilor. Atunci, la poarta peștilor, Au să se-audă țipete De jale doar, și urlete În mahalalele aflate În altă parte din cetate.


„Din a ta pricină” – s-a zis Și, în Scriptură, este scris – Că „Numele lui Dumnezeu, Hulit, în lume, e, mereu”.”


În urmă, ei l-au auzit Vorbind, pe tânărul Levit, Iar acel glas li s-a părut Că le e foarte cunoscut. Când l-au zărit, la el s-au dus Și-au zis: „Dar cine te-a adus, În acest loc? Aicea stai? Ce faci aici? Ce gânduri ai?”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ