Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 52:14 - Biblia în versuri 2014

14 După cum El Se dovedise O pricină ce-i îngrozise Pe mulți – căci fața ce-o avea Deosebită se vădea De-nfățișarea tuturor Feciorilor oamenilor, Fiind o față chinuită Și de dureri schimonosită –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Așa cum pentru mulți a fost un motiv de groază – atât de sluțită Îi era fața, diferită de cea a omului, nemaiavând înfățișarea fiilor omului –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Așa cum pentru mulți a fost o cauză de panică – pentru că atât de urâțită Îi era fața care diferea de a omului, încât numai semăna cu fiii oamenilor –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 După cum mulți s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om și fața lui, decât a fiilor oamenilor –,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Precum mulți erau uimiți de tine (fața lui era așa de schimonosită, mai mult decât orice om, și chipul lui mai mult decât fiii oamenilor),

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 52:14
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.


Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc.


Eu, pentru mulți, acum pot spune Că am ajuns ca o minune, Dar Tu Te-arăți – fără-ncetare – A fi scăparea mea cea tare.


Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.


Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit,


Nici un cuvânt, însă, n-a spus, Iar dregătorul s-a mirat, Ne-nțelegând ce s-a-ntâmplat.


După această cuvântare, Noroadele au fost uimite De-nvățăturile primite,


Când ucenici-au auzit, Au întrebat: „Dar, mântuit, Cine va fi?” Atunci Iisus,


Iisus pornise, precum știm, Cu-ai Săi, către Ierusalim, Iar ucenici-nspăimântați, Pășeau, în urmă-I, tulburați. El, pe cei doișpe, i-a chemat, În juru-I și le-a arătat Pe înțeles, în vorbe simple, Ce va urma să I se-ntâmple:


Îndată-n trupu-acela mic, Viața s-a-ntors, la vorba Lui, Și-astfel, fiica fruntașului, Dintre cei morți, a înviat. Ușor, din pat, s-a ridicat, Căci doisprezece ani avea. Toți cei prezenți priveau la ea, Uimiți de ce s-a săvârșit.


Și, în corabie, apoi, Din valul mării, a pășit. Vântul, îndată, s-a oprit, Iar ucenicii au rămas Înmărmuriți și fără glas,


Cei ce-au văzut, uimiți erau, Peste măsură, și ziceau: „Prin vorbă, sau mâna de-Și pune, Toate le face de minune: Surzii auzu-și dobândesc, Cei ce-au fost muți, acum vorbesc.”


Toți s-au mirat, ce-nțelepciune, Putea, Acel băiat s-adune.


La ochi, c-o pânză, L-au legat, L-au pălmuit și-au întrebat: „Acum, ne spune, negreșit, Cine e cel ce Te-a lovit?”


Cei cari – acolo – strânși, erau, Cuprinși de spaimă, se-ntrebau: „Ce-nseamnă lucrurile-aceste?! El, cu putere, poruncește, Și vorbele-I sunt ascultate, De duhurile necurate, Căci le-am văzut, cum au ieșit Afară, când le-a poruncit!”


Toți au rămas muți, de uimire; Frica li se citea-n privire Și-abia, să zică, au putut: „Așa ceva, n-am mai văzut!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ