Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 52:11 - Biblia în versuri 2014

11 „Haideți! Din Babilon, plecați! Nu vă atingeți, nu luați Nimic ce este necurat! Ieșiți afară, de îndat’! Ieșiți dar, și vă curățați Voi toți acei care purtați Vasele Domnului! Ieșiți,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

11 Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă! Ieșiți de acolo! Nu atingeți nimic necurat! Ieșiți din mijlocul ei și curățiți-vă, voi, care purtați obiectele Domnului!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Îndepărtați-vă! Plecați din zonă! Ieșiți de acolo! Nu atingeți nimic necurat! Voi toți cei care transportați vasele lui Iahve, ieșiți din mijlocul lui și curățați-vă!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Întoarceți-vă, întoarceți-vă, ieșiți de acolo și nu vă atingeți de nimic impur! Ieșiți din mijlocul ei și purificați-vă, voi, cei care purtați obiectele Domnului!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Plecați, plecați, ieșiți din Babilon! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui! Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Plecați, plecați, ieșiți de acolo! Nu vă atingeți de ce este necurat! Ieșiți din mijlocul ei! Curățiți‐vă, cei ce purtați vasele Domnului!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 52:11
37 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

După ce toți s-au adunat, David, astfel, a cuvântat: „Între Leviți, capi, sunteți voi. Vreau ca să vă sfințiți apoi, Căci trebuie ca să luați Chivotul și să-l așezați În locu-anume pregătit, În care fi-va găzduit.


Pentru Aron și fiii lui – Apă, în el, ca fiecare Din ei, pe mâini și pe picioare, Să poată-a se spăla. Astfel,


„De-aceea zic, să vă spălați – Mereu – și să vă curățați! Luați faptele voastre rele, Din fața Mea! Sfârșiți, cu ele!


Grabnic, din Babilon, ieșiți! Iute, de la Haldei, fugiți! Apoi, din trâmbițe sunați Și tuturor de veste dați, Pe fața-ntregului pământ. Spuneți la toți: „Domnul Cel Sfânt, De al său rob, S-a îndurat! Pe Iacov, l-a răscumpărat!


Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.


„Semne să îți așezi pe drum Și stâlpi să îți înalți acum. Ia seama dar, neîncetat, La drumul care l-ai urmat… Te-ntoarce tu, fiica pe care, Neamul lui Israel o are! Vino și locuiește iară, Cetățile din a ta țară!


„Grabnic, din Babilon, fugiți! De la Haldei, iute, ieșiți! Ca niște țapi, vă așezați În fruntea turmei și, plecați!


Voi, toți ai Meu, grabnic iețiți Din al lor mijloc și fugiți, Viața de vreți să vă cruțați Și-n felu-acesta să scăpați De-a Domnului mânie-aprinsă Și de urgia Lui nestinsă!


Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.


Ei trebuie să Îmi învețe Poporul și să-i dea povețe Ca astfel el să izbutească Să poată să deosebească Un lucru care este sfânt De celelalte ce nu sânt. El trebuie să aibă știre Să facă o deosebire Între cele ce sunt curate Și cele care-s necurate.


Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Căci Eu sunt Domnu-Acela care Din a Egiptului strânsoare, Cu al Meu braț, v-am apucat, V-am scos și v-am eliberat, Să fiu al vostru Dumnezeu. Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!


V-am dat această lege: voi, Prin ea, aveți a ști apoi, Ce este, sau ce nu-i curat, Și ce e voie de mâncat.”


Deci pentru al lor Dumnezeu, Preoții, sfinți, vor fi, mereu. Ei trebuie să se păzească Și nu cumva, să necinstească Chiar Numele lui Dumnezeu, Pentru că ei I-aduc, mereu, Domnului, jertfe mistuite De foc și care sunt menite A fi a Domnului mâncare. Deci sfinți să fie fiecare.


Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”


„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.


Poporului, i-a zis apoi: „Vă-ndepărtați, îndată, voi, De oamenii aceștia care Sunt răi. Întreaga adunare Să-i părăsească și să stea Deoparte. Nimeni să nu ia Nimic din ce este al lor, Să nu piară acest popor, Când Domnul îi va fi lovit Pentru că au păcătuit!”


Atunci când întâmpla-se-va Că va atinge cineva, Un mort, acela să rămână, Drept necurat, o săptămână.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se-atingă cineva – Întâmplător sau înadins – De-un mort care, pe câmp, s-a stins, Sau de acel care-a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte Ce-s omenești, sau de morminte, Omul acela, să se știe Că necurat are să fie Și tot așa o să rămână Apoi, un timp de-o săptămână.


„Ia-i pe Leviți, din Israel, Și curăță-i, în acest fel:


Dar, Petru a răspuns, îndată: „Nu Doamne, căci eu, niciodată – De când mă știu – nu am mâncat Ceva spurcat și necurat.”


Privindu-i, Petru a vorbit: „Prin Lege, nu-i îngăduit Să se-nsoțească un Iudeu, Cu un alt neam. Dar, Dumnezeu Mi-a arătat, ca nu cumva, Să mai numesc, pe cineva, Că e spurcat, sau necurat.


Eu știu – și sunt încredințat – Cum că nimic nu-i necurat, În sine, în Hristos Iisus. Deci, din acest motiv, am spus: E necurat lucrul acel, Doar pentru cine crede-astfel.


De-aceea, Domnu-a zis: „Ieșiți, Din al lor rând, și vă grăbiți Ca să vă depărtați de ei. Nu vă atingeți” – dragii mei – „De ceea ce e necurat, Iar Eu vă voi primi, de-ndat’.


Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.


Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Apoi, din cer, s-a auzit Un glas cari astfel a vorbit: „Ieșiți acum, voi toți, ai Mei! Ieșiți dar, din mijlocul ei, Ca nu cumva, părtași să fiți, Păcatelor ei și, loviți, Cu mari urgii, cu ea odată!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ