Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 51:23 - Biblia în versuri 2014

23 Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

23 Îl voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ți-au zis: «Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!». Ți-ai făcut atunci spatele ca pământul și ca un drum pe care ei să umble!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Îl voi pune în mâna exploatatorilor tăi, a celor care ți-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Atunci tu ți-ai făcut spatele ca pământul; și a fost ca un drum pe care ei au dorit să umble!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Îl voi pune în mâna celor care te întristează și spun sufletului tău: «Apleacă-te, ca să trecem!». Iar tu ți-ai făcut spatele ca pământul și ca drumul pentru trecători”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: ‘Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!’ Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 și‐l voi pune în mâna apăsătorilor tăi, care au zis sufletului tău: Pleacă‐te ca să trecem; și ți‐ai făcut trupul una cu pământul și ca o uliță pentru cei ce treceau.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 51:23
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Plugari-arau spinarea mea Și brazde lungi trăgeau pe ea.


Pe oameni, i-ai lăsat apoi, Ca să pășească peste noi. Prin foc și apă ne-ai purtat, Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat. Din toate, Tu ne-ai scos pe noi, Ca să ne dai belșug apoi.


Când o să vină strâmtorarea Peste un om neprihănit, El o să fie izbăvit; Iar locul său va fi luat De cel cari rău s-a arătat.


Cel rău, preț de răscumpărare, Îi va slujii acelui care Neprihănit s-a arătat. La fel va fi cu cel stricat, Slujind neprihăniților, Preț al răscumpărării lor.


Precum voi, care ați șezut Pe sfântu-Mi munte, ați băut Paharu-n care s-a aflat A Mea mânie, necurmat Și neamurile-asemenea A Mea mânie au s-o bea. Vor bea și vor sorbi din el Și au să fie-apoi la fel, De parcă n-ar fi fost vreodată.”


Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.


„Ascultați ceea ce voi face: Ierusalimu-l voi preface Într-un potir de amețire Pentru întreaga omenire Cari împrejuru-i s-a aflat. Nici Iuda nu va fi scăpat, Căci un potir dat o să-i fie Și lui, atunci când o să vie Timpul Ierusalimului, Timpul împresurării lui.


Când i-au adus pe împărați, Pe ai lui Israel bărbați Iosua i-a chemat la el Și le-a vorbit, în acest fel: „Să nu vă temeți, nicidecum! Apropiați-vă – acum – Și pe grumazurile lor – Bărbații din al meu popor – Talpa piciorului să-și pună!” Ei toți veniră împreună Și-apoi, îndată au făcut Așa precum li s-a cerut.


Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.


O știi – e o cetate mare, Stăpână peste împărați, Cari sunt, în lume-ncoronați.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ