Isaia 50:11 - Biblia în versuri 201411 Voi – care faceți foc și știți, Mereu, ca să îl întețiți, Punând tăciuni – să căutați, Doar în lumină să umblați – Doar în lumina cea pe care, Focul, făcut de voi, o are. Din a Mea mână, vor veni Toate și se vor împlini, Pentru ca să ajungeți voi, Să zaceți în dureri apoi.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească11 Iată, voi toți care aprindeți un foc și purtați torțe aprinse, umblați, dar în lumina focului vostru și a torțelor pe care le-ați aprins! Aceasta veți primi din mâna Mea: veți zăcea într-un loc al durerii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201811 Iar voi toți care aprindeți un foc și care folosiți torțe aprinse, umblați în lumina focului vostru și a torțelor pe care le-ați aprins! Acestea sunt lucrurile pe care le veți primi din mâna Mea; și veți zăcea având dureri!» အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202011 Iată, voi toți care aprindeți focul, care încingeți cărbuni, umblați în lumina focului vostru și între cărbunii pe care i-ați aprins: din mâna mea a fost aceasta pentru voi și veți zace în chinuri. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193111 Iată, voi toți, cei ce ațâțați focul și vă înconjurați cu tăciuni, umblați în lumina focului vostru și între tăciunii pe care i‐ați aprins. Aceasta veți avea din mâna mea: veți zăcea în durere. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.
Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”
Tu, casă a lui Israel, Ascultă ce a zis Acel Care e Domn și Dumnezeu: „Duceți-vă dar, vă-ndemn Eu, Pe-ai voștri idoli să-i slujiți! După aceea, o să știți, Pe Mine să Mă ascultați Și nu o să mai căutați Să pângăriți Numele Meu Cel sfânt, tot aducând, mereu, Toate-ale voastre daruri care Date au fost pentru mâncare, La cei cărora le slujeați, Pe care idoli îi aveați!
Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.