Isaia 50:1 - Biblia în versuri 20141 „Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească1 Așa vorbește Domnul: „Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre, prin care am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți și din cauza fărădelegilor voastre a fost alungată mama voastră. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20181 „Iahve spune: «Unde este acea carte de despărțire a mamei voastre, prin care se atestă faptul că am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Ați fost vânduți din cauza păcatelor voastre; și mama voastră a fost alungată din cauza nedreptăților voastre! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea de despărțire a mamei voastre, prin care am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii mei v-am vândut? Iată, pentru păcatele voastre v-am vândut și pentru nelegiuirile voastre mama voastră este alungată! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea de despărțire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vândut? Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vânduți și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19311 Așa zice Domnul: Unde este cartea de despărțire a mamei voastre cu care am lăsat‐o? Sau cine este acela dintre împrumutătorii mei la care v‐am vândut? Iată pentru nelegiuirile voastre ați fost vânduți și pentru fărădelegile voastre este lăsată mama voastră! အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”
Cu toate-acestea, iată, noi – Ca ai noști’ frați – suntem apoi. Copiii noștri – negreșit – Ca și ai lor s-au dovedit. Suntem, cu toții, la robie. La fel ajuns-au ca să fie Copiii pe care-i avem. Fără putere, noi suntem, Căci viile ce le aveam Și-ogoarele ce le lucram Nu-s ale noastre, nicidecum, Ci-s ale altora acum.”
Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”
„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”