Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 50:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Așa vorbește Domnul: „Unde este acea scrisoare de despărțire a mamei voastre, prin care am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Iată, din cauza nelegiuirilor voastre ați fost vânduți și din cauza fărădelegilor voastre a fost alungată mama voastră.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Iahve spune: «Unde este acea carte de despărțire a mamei voastre, prin care se atestă faptul că am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Ați fost vânduți din cauza păcatelor voastre; și mama voastră a fost alungată din cauza nedreptăților voastre!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea de despărțire a mamei voastre, prin care am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii mei v-am vândut? Iată, pentru păcatele voastre v-am vândut și pentru nelegiuirile voastre mama voastră este alungată!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Așa vorbește Domnul: „Unde este cartea de despărțire prin care am izgonit pe mama voastră? Sau căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vândut? Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vânduți și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Așa zice Domnul: Unde este cartea de despărțire a mamei voastre cu care am lăsat‐o? Sau cine este acela dintre împrumutătorii mei la care v‐am vândut? Iată pentru nelegiuirile voastre ați fost vânduți și pentru fărădelegile voastre este lăsată mama voastră!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 50:1
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Nimeni n-a fost, în Israel, Care să fi făcut la fel Precum Ahab. El s-a vândut Și foarte mult rău a făcut, Pentru că fost-a, ne-ncetat, De Izabela ațâțat. Doar ea l-a dus pe soțul său – Întotdeauna – către rău.


Prin foc – copiii – și-au trecut, Așa precum ei au văzut La neamurile care-au stat În jurul lor. S-au mai dedat Și la ghiciri – precum se știe – Și-apoi și la vrăjitorie. Unii, pe alții, s-au vândut Și-n felu-acesta au făcut Doar rele-n fața Domnului Și au stârnit mânia Lui.


Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”


Cu toate-acestea, iată, noi – Ca ai noști’ frați – suntem apoi. Copiii noștri – negreșit – Ca și ai lor s-au dovedit. Suntem, cu toții, la robie. La fel ajuns-au ca să fie Copiii pe care-i avem. Fără putere, noi suntem, Căci viile ce le aveam Și-ogoarele ce le lucram Nu-s ale noastre, nicidecum, Ci-s ale altora acum.”


Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”


Îți vinzi poporul, pe nimic; Nu pui pe el preț, nici un pic.


De cumva întâmpla-se-va Că fiica-și vinde cineva – Ca roabă – ea nu va putea Să iasă-apoi asemenea, Precum ies robii, din robie.


Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.


Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.


Primul tău tată, negreșit, Află că a păcătuit. Apoi, cei ce te-au învățat, În contra Mea, s-au ridicat.


Fiți oameni și luați aminte! Țineți, aceste lucruri, minte! Hei, păcătoșilor, și voi Veniți-vă în fire-apoi!”


Pentru că Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Fără de plată ați fost dați Și nu veți fi răscumpărați Pe preț de-argint, căci n-am cerut Vreun preț, atunci când v-am vândut.”


Domnul a hotărât apoi, Ca să te cheme înapoi, Ca pe-o femeie părăsită A căre-i inimă-i zdrobită, Ca pe-o nevastă-n floarea vieții Din anii buni ai tinereții, Care fusese izgonită, Dar – înapoi – este primită. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


„Câteva clipe te-am lăsat, Dar te primesc ‘napoi, de-ndat’, Cu mare dragoste, să știi.


„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


„Acesta e rodul promis, E rodul de pe a ta cale, Precum și a faptelor tale. Dacă-i amar rodul acel Și-n inimă-ți pătrunde el, De vină pentru-acestea toate, Este doar marea-ți răutate.”


Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.


Când al tău frate – lângă tine – Va sărăci și-n urmă vine Să ți se vândă, să nu-l pui Să-ți facă munca robului.


Robul acel, năpăstuit, Căci n-avea bani. A poruncit Stăpânul, ca vândut să fie, Pentru această datorie, Tot ce avea robul acel: Copii, nevastă și pe el.


Cum oare-ar fi putut să fie Când unul urmărea o mie, Sau când, pe fugă, puteau doi, Să pună zece mii apoi, Dacă de Stânca ce-o aveau, Vânduți, acuma, nu erau – Dacă nu i-ar fi părăsit Domnul, care i-a sprijint?


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ