Isaia 5:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁰ În ziua aceea, națiunile vor răcni asupra lui ca răcnetul mării. Dacă cineva se va uita către țară, va vedea numai întuneric și necaz; chiar și lumina va fi ascunsă între nori.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ În acea zi, popoarele vor răcni împotriva lui exact cum vuiește marea. Dacă cineva se va uita la (această) țară, va vedea numai întuneric și necaz. Chiar și lumina (zilei) va fi ascunsă de nori!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Vor fremăta împotriva lui în ziua aceea ca freamătul mării; vor privi către țară, și, iată, întuneric, strâmtorare, iar lumina se va întuneca din cauza norilor săi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și în ziua aceea vor mugi împotriva lor ca mugetul mării; și se vor uita pe pământ și iată întuneric și strâmtorare și lumina este întunecată de norii lui.

Isaia 5:30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Qohelet 12:2

Până când încă este soare Și până când lumină are Luna și stelele, șuvoi; Până când norii, după ploi, N-au să revină de îndată, Să-ntunece iar, bolta toată;

Isaia 13:10

Stelele-atunci au să pălească Și nu au să mai strălucească. Nici Orionu-atunci, la fel, Nu va mai străluci nici el, Iar soarele, abia ivit, Se-ntunecă în răsărit. Luna, apoi – de-asemenea – Nu va mai lumina nici ea.

Isaia 13:4

Un mare vuiet o să fie, Cum e vacarmul cel pe care Îl face-o gloată de popoare. Se-aude zarvă de-mpărați, De oameni cari stau adunați. Domnul oștiri-Și cercetează, Atent, oștirea, ca să-i vază Pe-aceia care vor lupta, În lupta ce se va purta.

Isaia 17:12

Vuiet se-aude-n largul zării Asemeni urletului mării! E vuietul popoarelor. E zarvă a neamurilor, Care mugesc, înfuriate, Ca apele învolburate.

Isaia 30:6

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.

Isaia 59:9

Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!

Isaia 8:22

Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 30:5

Domnul a zis în acest fel: „Doar țipete de groază mare Se-aud mereu, din depărtare. Spaima adâncă doar se cerne, Iar pacea nu se mai așterne!

Ieremia 50:42

Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!

Ieremia 6:23

De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”

Plângerile 3:2

M-a dus, în beznă să mă țină, Să nu am parte de lumină.

Езекиел 26:3

De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Spusese: „Tirule, pe tine, Eu am necaz, ia seama bine! De-aceea, Eu voi arunca Popoare multe-asupra ta. Le-arunc peste-ale tale maluri, Precum aruncă marea, valuri!

Ioel 2:10

Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.

Amos 5:18

Vai de cei care se vădesc Că, „ziua Domnului”, doresc! La ce vă așteptați voi, oare, De la a Domnului zi mare? Când acea zi are să vină, Beznă va fi ea, nu lumină.

Amos 8:9

„În acea zi, voi face Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Astfel încât o să-nceteze Soarele, să mai lumineze. Ameaza când are să vină, El nu o să mai dea lumină, Pentru că o să asfințească. Întreaga-ntindere cerească Și tot pământu-asemenea, În beznă-atunci, vor rămânea.

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Revelația 6:12

Când Mielu-a rupt pecetea care A șasea e, la numărare, Pe dat’, atuncea am simțit, Cum un cutremur s-a stârnit. Soarele, negru, l-am văzut, Ca și un sac de păr făcut. Luna s-a înroșit și ea – Încât, ca sângele, părea –