Isaia 49:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ „Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Așa vorbește Domnul: „La vremea îndurării Ți-am răspuns și în ziua mântuirii Te-am ajutat. Te-am păzit și Te-am făcut un legământ pentru popor, pentru a reface țara și a reîmpărți moștenirile pustiite,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ „Iahve spune: «Când va veni timpul, voi acționa cu bunătate, Îți voi răspunde; și în ziua salvării, Te voi ajuta. Te voi păzi și Te voi face un legământ pentru popor – ca să refac țara și să împart moștenirile devastate –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Așa vorbește Domnul: „În timpul bunăvoinței ți-am răspuns și în ziua mântuirii te-am ajutat. Te voi păzi și te voi face o alianță pentru popor, ca să ridici țara și să faci să ia în stăpânire moștenirile devastate.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Așa vorbește mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara și să împarți moștenirile pustiite;

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Așa zice Domnul: În vremea primirii ți‐am răspuns și în ziua mântuirii te‐am ajutat. Și te voi păzi și te voi da ca legământ poporului ca să întocmești țara, ca să‐i faci să moștenească moștenirile pustiite,

Isaia 49:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 7:13

O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:

Psalmi 2:8

Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.

Psalmi 69:13

Dar către Tine, Domnul meu, La vremea potrivită, eu Îmi înalț rugăciunea mea Ca ajutor să pot avea. În bunătatea Ta cea mare, Arată-mi Doamne, îndurare! Răspunde-mi, Dumnezeul meu, Și-ajută-mă în ceasul greu!

Psalmi 75:3

„Poate acest întreg pământ Să se cutremure, din greu, Cu-ai săi locuitori, căci Eu Sunt Cel care îl sprijinesc Și ai săi stâlpi îi întăresc.”

Isaia 26:3

Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.

Isaia 27:3

„Eu – Domnul – îi sunt Păzitor Și-o ud mereu, din al Meu nor. Eu o păzesc, ca nu cumva, Rău să îi facă cineva.

Isaia 41:10

Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 42:1

Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.

Isaia 42:6

„Iată, Eu – Domnul – te-am luat, Pentru că Tu ești Cel chemat Și rânduit ca mântuire S-aduci pentru întreaga fire. De mână, am să Te iau Eu Și am să Te păzesc mereu, Căci Te voi pune legământ, Pentru popor, pe-acest pământ. Lumină ești, neamurilor,

Isaia 44:26

Însă, în fața tuturor, Cuvântul spus de robul Meu, Eu îl voi întări, mereu, Căci ne-ncetat am să-mplinesc Toate câte le prorocesc Acei pe care i-am trimis. Despre Ierusalim, am zis: „Are să fie locuit!” De-asemenea, Eu am vorbit Despre cetățile pe care Iuda-n al său hotar le are: „Ruinele vor fi zidite Și iarăși fi-vor locuite.”

Isaia 49:19

Ținutul tău, cel pustiit – Care fusese părăsit – Va prinde viață. Locuită, Țara, ce fost-a nimicită, Va fi din nou. Se va vedea Că strâmtă are a fi ea, Pentru cei care-au să sosească, La tine vrând, să locuiască. Aceia care-au căutat Să te mănânce ne-ncetat, Vor fi îndepărtați, să știi.

Isaia 51:16

Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”

Isaia 51:3

Tot astfel, Domnul milă-arată Și de Sion, pentru că iată Că mângâie, cu mâna Lui, Ruinele Sionului. Pustiu-n Rai îl va preface Și o grădină El va face Dintr-un pământ ce-i însetat Fiind de arșiță uscat. Acolo, numai veselie Va fi, mereu, și bucurie. Cântări de laudă, numai, Și mulțumiri vor fi în Rai.

Isaia 54:3

Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.

Isaia 55:6

De-aceea zic: Seama luați! Pe Domnul să Îl căutați! Să-L căutați necontenit, Cât încă poate fi găsit! Ascultați dar, vorbele-aceste: Cât încă El aproape este, Pe Domnul, voi nu pregetați, Necontenit, să Îl chemați!

Isaia 57:13

Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”

Isaia 58:12

Nu va seca. Ai tăi, apoi, Au să ridice ziduri noi, Peste ruine și vor pune Pietre pe temelii străbune. Vei fi numit drept „Dregător Al tuturor spărturilor”. Vei fi, de oameni, înțeles, Drept „cel ce drumurile-a dres, Făcând ca țara părăsită Să fie iarăși locuită.”

Isaia 58:5

Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?

Isaia 61:2

Vestesc sosirea anului Al îndurării Domnului. Vestesc o zi de răzbunare A Dumnezeului pe care Noi Îl avem. Cei întristați, Acuma, fi-vor mângâiați.

Isaia 61:4

„Ei au ca să zidească, iară, Vechile dărmături din țară, Căci năruirile uitate Vor fi, atunci, iar ridicate Și astfel fi-vor înnoite Cetățile ce-s pustiite Cari părăsite au rămas, Din neam în neam, până-n ăst ceas.

Isaia 65:9

Căci o sămânță, Eu socot, Apoi, din Israel să scot. Din Iuda, un moștenitor Voi scoate și stăpânitor Am să-l așez, în munții Mei. În țară am să-i pun pe cei Care-Mi sunt robi, căci i-am ales Și dintre neamuri i-am cules.

Matei 26:28

„E al Meu sânge. El e pus, Să întărească, pe pământ, Acuma, noul legământ. Se varsă, pentru mulți, spre-a lor Iertare, a păcatelor.

2 Corinteni 6:2

Pentru că El spune mereu: „La vremea potrivită, Eu, Necontenit, te-am ascultat Și-n urmă, Eu te-am ajutat, În ziua mântuiri-apoi. Luați dar, seama bine, voi, Că azi e ziua mântuirii Și, peste-ntreg cuprinsul firii, Acum e vremea potrivită, Cari trebuie-a fi folosită.”

Efeseni 1:6

Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,

Evrei 12:24

De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

Evrei 8:6

Acum, Hristos a căpătat, O slujbă, cari s-a arătat Că este cu atât mai mare, Pe cât și legământul care, De către El e mijlocit, Este mai bun, fiind zidit Peste făgăduințe noi, Cari mult mai bune sunt apoi.