Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 49:18 - Biblia în versuri 2014

18 Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Ridică-ți ochii și privește în jur! Toți fiii tăi se adună și vin la tine. Viu sunt Eu“, zice Domnul, „că-i vei purta pe toți ca pe o podoabă, te vei înfășura cu ei ca o mireasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Ridică-ți ochii și privește în jur! Toți fiii tăi se adună și vin la tine! Iahve te asigură că așa cum El este viu, la fel de adevărat este faptul că tu îi vei purta pe toți ca pe o podoabă. Te vei împodobi cu ei ca o mireasă –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți se adună și vin la tine. Viu sunt eu – oracolul Domnului – ei toți sunt ca un ornament cu care te îmbraci și te încingi ca o mireasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți aceștia se strâng, vin la tine. Pe viața Mea”, zice Domnul, „că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Ridică‐ți în jur ochii tăi și vezi! Toți aceștia se adună împreună și vin către tine! Viu sunt eu, zice Domnul, te vei îmbrăca cu toți ca și cu o podoabă și te vei încinge cu ei ca o mireasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 49:18
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

După ce Lot l-a părăsit, Cu-Avram, Domnul iar a vorbit: „Ridică-ți ochii! Te rotește Și-n jurul tău, atent, privește, În patru zări: la nord, la vest, La miazăzi și-apoi la est.


Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine,


Fiii copiilor, știut Este că a bătrânilor Cunună sunt. Copiilor, Slavă, le sunt ai lor părinți.


Pe Mine Însumi, Mă jur Eu! Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu Și adevăr doar, veți vedea, Că va ieși din gura Mea: Orice genunche o să fie Plecat, să Mi se-nchine Mie, Iar limbile de pe pământ Pe Mine-or face jurământ.


Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.


Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.


„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.


„Câteva clipe te-am lăsat, Dar te primesc ‘napoi, de-ndat’, Cu mare dragoste, să știi.


Lucrul acesta, vei vedea Că Îmi va fi asemenea Cu apele lui Noe. Iată, După cum am jurat, odată, Că acea apă nu mai trece Peste pământ să îl înece, La fel și-acuma voi jura Că Eu nu te voi mai mustra Și n-am să Mă mânii pe tine.


În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.


Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.


Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.


„Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.


Voi arde casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei, Căci Nebucadențar, cu foc, Are să ardă acest loc, Iar ai lor idoli, în robie, Ajunge-vor duși ca să fie. Apoi, țara Egiptului, Pricina veseliei lui Are să fie-atunci, căci el Se veselește precum cel Care-i păstor, cu straie noi, Ieșind din ea-n pace apoi.


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


Pe cât e de adevărat Că Eu sunt viu neîncetat Iar slava Domnului Cel Sfânt Va umple-ntreg acest pământ,


Nu ați spus voi, toți, într-un glas, Că patru luni au mai rămas Până când secerișul vine? Priviți în jurul vostru, bine: Holdele-s albe, pârguite, Fiind, de seceriș, gătite.


Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ