Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 49:14 - Biblia în versuri 2014

14 Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Sionul însă a zis: „Domnul m-a părăsit, Stăpânul a uitat de mine“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar Sionul a zis: «Iahve m-a abandonat; Stăpânul meu a uitat de mine!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Siónul a zis: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și Sionul a zis: Domnul m‐a părăsit și Domnul m‐a uitat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 49:14
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

De ce-a zis, oare, Israel – De ce-a zis și Iacov la fel – Precum că „Iată, soarta mea, Ascunsă se vădește ea A fi, în fața Domnului, Iar dreptul meu, ‘naintea Lui, Îmi pare că este pierdut Căci cu vederea e trecut”?


De ce dar, să ne uiți apoi, În vecii vecilor, pe noi? Și pentru ce să Îți dorești, Mult timp, ca să ne părăsești?


Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!


„Din fața Ta, sunt izgonit!” – În gândul meu îmi tot ziceam, Însă nechibzuit eram Când pe-acest gând întunecat Să prindă glas, eu l-am lăsat. Dar rugăciunile rostite De către mine, sunt primite, Căci Tu, Doamne, m-ai ascultat Când înspre Tine am strigat.


O Doamne, Dumnezeul meu, De ce acum – în ceasul greu – M-ai părăsit, Te-ai depărtat, În ajutor Tu nu mi-ai stat Și n-ai luat seama la cele Cari fost-au plângerile mele?


Până când oare, vei uita Doamne, de mine? Fața Ta, Ți-o vei ascunde Tu, mereu?


Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”


Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.


Domnul a hotărât apoi, Ca să te cheme înapoi, Ca pe-o femeie părăsită A căre-i inimă-i zdrobită, Ca pe-o nevastă-n floarea vieții Din anii buni ai tinereții, Care fusese izgonită, Dar – înapoi – este primită. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


De-aceea, fiu al omului, Să-i spui așa, poporului Lui Israel: „Bine-ați zis voi: „Păcatul nostru-i peste noi. Din a lui pricină, noi știm Că am ajuns ca să tânjim; De-aceea, cum putem, apoi, Să mai trăim, acum, și noi?”


„Din depărtare, Domnul – iată – În a mea față, Se arată Și zice astfel: „Pentru că, Cu o iubire veșnică Eu te iubesc, tu vei avea Parte de bunătatea Mea!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ