Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 48:6 - Biblia în versuri 2014

6 Ceea ce vezi acum, știi bine Că auzit-ai de la Mine! Dar spune, oare, nu găsești Cu cale, să mărturisești?… Iată, am să-ți vestesc apoi, Lucruri ascunse, lucruri noi, Lucruri ce sunt necunoscute, Care te tine nu-s știute.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Ai auzit. Uită-te la toate acestea! Iar voi, nu veți anunța? De acum te voi face să auzi lucruri noi, lucruri secrete, pe care nu le cunoști.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Ai auzit. Acum privește la toate acestea! De ce nu vrei să recunoști? De acum îți voi revela lucruri noi și secrete.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Ai auzit și ai văzut toate acestea. Oare nu trebuia să le faci cunoscute? De acum te fac să auzi lucruri noi și ascunse, pe care nu le știai.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?… De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Tu ai auzit, vezi toate acestea și nu le veți mărturisi voi oare? Te‐am făcut să auzi lucruri noi din vremea aceasta și lucruri ascunse pe care nu le știai.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 48:6
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cel care, înțelept, se ține, Mereu dar, să ia seama bine, La bunătățile pe care Al nostru Dumnezeu le are.


Am să vestesc, neîncetat, Ce hotărâri, Tu ai luat.


Popor al meu – cari ai luat Parte, când eu am secerat Grâul din arii – ți-am vestit Ceea ce eu am auzit Din partea Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Din partea Domnului, pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are.


Cu toate că multe-ai văzut, Seamă de ele, n-ai ținut Urechi deschise ai vădit, Însă nimic n-ai auzit.


Eu am vorbit! Eu, Domnul sânt. Acesta-i Numele Meu sfânt Și niciodată, slava Mea Nu am să o dau altuia Și nici a Mea cinste nu vreau Ca idolilor să o dau.”


„Ceea ce-ntâi a fost vestit, Iată că s-a și împlinit. De-aceea, vreau ca pentru voi, Să vestesc alte lucruri noi. Vi le voi spune dinainte, Ca astfel să luați aminte, Pentru că vi le-am arătat, Până când nu s-au întâmplat.


Voi face ceva nou și, iată Că se va întâmpla de-ndată. Să nu știți, lucru-acesta, oare? Curând, voi face o cărare, Iar ea un drum are să fie, Care va trece prin pustie. Râuri bogate vor fi scoase, În locurile secetoase.


Ele – acum – vor prinde viață: Acum, în vremile de față, Căci nu fac parte din trecut. Tu, până azi, nu ai știut De ele, ca să spui apoi: „Demult le cunoșteam și noi”.


O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?


„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde, Căci nu am a Mă mai ascunde, Ci îți voi spune lucruri cari Ascunse se vădesc și mari. Am să îți fac de cunoscut Lucruri pe cari nu le-ai știut.


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Al Domnului glas strigă tare, Cetății, iar omul cel care Înțelepciune a avut, De al Lui Nume s-a temut!


Ceea ce-n beznă vă spun Eu, Să spuneți, la lumină, vreau. Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit, Trebuie propovăduit De la-nălțimea caselor.


Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place, Căci robul nu știe ce face, Stăpânul său; ci v-am numit Prieteni. V-am destăinuit Tot ceea ce-auzisem Eu, În ceruri, de la Tatăl Meu.


Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”


Însă, așa precum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris: „Lucruri, pe cari nu a putut Ochiul, ca să le fi văzut, Urechea nu le-a auzit, La inimă nu s-au suit, Așa sunt lucrurile care Gătite-s, pentru fiecare, De către-al nostru Dumnezeu, Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”


Scrie, spre știrea tuturor, Tot ce ți-a fost arătat ție, Ce este-acum și ce-o să fie – Deci despre lucrurile care, În viitor doar, vor apare.


„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ