Isaia 48:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Când au să treacă prin pustie, De-al setei chin nu au să știe, Căci Domnul are să le dea Apă din stâncă-atunci să bea – Pe săturate – cât le place.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²¹ Ei n-au însetat când i-a condus prin deșert; El a făcut să curgă pentru ei apă din stâncă; a despicat stânca și a țâșnit apă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Ei nu au însetat când i-a condus prin deșert. El a făcut să curgă apă din stâncă pentru ei. A despicat stânca și a țâșnit apă din ea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Nu au însetat când i-a condus prin ținuturi pustii, a făcut să iasă apă din stâncă pentru ei: a despicat stânca și a țâșnit apa!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Și nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce, ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca și va curge apa.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Și ei n‐au însetat când îi povățuia prin pustiuri; a făcut să le curgă ape din stâncă; da, a despicat stânca și apele au țâșnit.

Isaia 48:21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Neemia 9:15

Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.

Neemia 9:20

Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.

Psalmi 105:41

Când El, în stâncă, a lovit, Râuri de ape au țâșnit,

Psalmi 74:15

Izvoarelor ai poruncit Și în pustie au țâșnit; Tu ai făcut de s-au uscat Râuri care n-au mai secat.

Psalmi 78:15

Întreg poporul a văzut Cum, în pustiu, a despicat Ștânca și apă El le-a dat.

Psalmi 78:16

Izvoare, la porunca Lui, Țâșneau din stânca muntelui, Iar ale lor ape păreau Că niște râuri mari erau.

Psalmi 78:20

Noi știm că stânca a lovit Și din ea, apă a țâșnit, Însă acuma, va putea, Pâine, aicea, să ne dea, Sau se va dovedi în stare, Carne, ca să ne dea El, oare?”

Exodul 17:6

La stânca din Horeb, voi sta. Acolo, când ai să sosești, Vreau ca în stâncă să lovești, Căci apă va țâșni din ea Și astfel, va putea să bea Poporu-ntreg, pe săturate.” Vorbele fost-au ascultate De Moise, care a făcut Așa precum i s-a cerut, Având alăturea de el, Câțiva bătrâni din Israel.

Isaia 30:25

Pe vârfurile munților, Pe crestele dealurilor, Curgeri de ape vor țâșni Și râurile vor porni A curge-apoi – în timpu-acel – În ziua marelui măcel, Când turnurile vor cădea.

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Ieremia 31:9

Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați

Numeri 20:11

Moise, apoi, și-a ridicat Toiagul și în stâncă-a dat, De două ori la rând, cu el. Atunci, întregul Israel, Din stânca ‘ceea, a văzut, Cum curge apă de băut. Îndat’, acel întreg popor – Și-asemenea vitele lor – Apă-au băut, cât au poftit Și arșița și-au potolit.