Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 48:19 - Biblia în versuri 2014

19 Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

19 Urmașii tăi ar fi fost ca nisipul, iar roadele pântecului tău, ca boabele de nisip. Niciodată n-ar fi fost șters sau nimicit numele lor dinaintea Mea!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Descendenții tăi ar fi fost ca nisipul. Copiii tăi ar fi fost (atât de mulți) ca particulele din care este el format; și niciodată nu ar fi fost șters sau distrus numele lor din fața Mea!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Descendența ta va fi ca nisipul și cei născuți din tine, ca firele de nisip. Numele lor nu va fi șters și nici nimicit dinaintea mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Sămânța ta ar fi fost ca nisipul și roadele pântecelui tău, ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost șters și nimicit înaintea Mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și sămânța ta ar fi fost ca nisipul și urmașii măruntaielor tale ca prundișul ei. Nu li s‐ar fi stârpit numele, nici nu s‐ar fi șters dinaintea mea!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 48:19
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.


Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.


Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


Întregi. Îți vezi sămânța ta, Pe urmă-ți, cum se va sălta, La fel ca iarba câmpului.


Să-i piară spița neamului, Rupând șirul urmașilor, De-ndat’, din neamul următor!


Pedeapsă dai neamurilor, Iar numele au să le fie Șterse apoi, pentru vecie.


Chiar dacă cei din Israel S-ar dovedi a fi la fel De mulți, precum nisipul care Se află pe un țărm de mare, O rămășiță doar apoi, Se va întoarce înapoi, Căci nimicirea-i pregătită, E hotărâtă și-ntărită, Făcând dreptatea – mai apoi – Să se reverse peste voi.


„Eu Mă ridic în contra lor!” – A zis Domnul oștirilor. „Voi șterge dar, numele lui Și urma Babilonului! Iată că am să șterg de tot Și pe fecior și pe nepot!


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Cum e verdeața din câmpie, Căci răsări-vor dintr-odată, Așa cum iarba se arată, Pe un pământ bine udat, Cari între ape e aflat.


Din pricina Numelui Meu, Multă răbdare vădesc Eu. Pentru-a Mea slavă, Mă opresc Și nu vreau să te nimicesc.


Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.


Au să primească-n Casa Mea, Un loc. Un nume vor avea, Nume cu mult mai bun – pot zice – Decât cei cari sunt fii și fiice. Numele dat lor o să fie Un nume pentru veșnicie.


Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


De-aceea, Domnul oștilor Are să smulgă din popor, Capul și coada de îndată, Urmând să fie aruncată Și trestia și ramul care E de finic, căci totul are Să se petreacă cu iuțeală, Doar într-o zi, fără-ndoială.


Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Am să-Mi întorc a Mea privire Și spre Ierusalim întind Brațul și am să îl cuprind Pe Iuda. Cu desăvârșire Voi spulbera, de peste fire, Urma lui Bal, numele care Acela ce-i slujește-l are Și de asemenea pe toți Cari se vădesc ai lui preoți.


Isaia a strigat astfel, Referitor la Israel: „Chiar dacă numărul cel mare Al fiilor pe care-i are Israelul, în largul zării, Va fi precum nisipul mării, Doar rămășița e sortită Ca să ajungă mântuită.


Mă lasă dar acum, să merg Să-i nimicesc și să le șterg Și numele ce l-au avut, Sub ceruri, pentru ce-au făcut. Apoi, gândesc că este bine, Un mare neam, să fac, din tine – Mai mare decât neamul lor, Decât este acest popor.”


Atuncea când vor fi aflat Și Canaaniții și cei care Sunt în această țară mare, Ne vor înconjura și-apoi – De pe pământ – șterși vom fi noi. Dar Tu Doamne, ce-ai să-I faci oare Atunci, Numelui Tău cel mare?”


Am cumpărat, de-asemenea, Pe Rut – soția lui Mahlon – Cumnată a lui Chilion – Să salt numele mortului, În partea moștenirii lui, Ca al său nume să trăiască Și printre frați să dăinuiască. Tot ce-am făcut acum, vedeți Și astfel, martori îmi sunteți!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ