Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 48:17 - Biblia în versuri 2014

17 Iată că Domnul a vorbit, Căci Răscumpărător ți-e El Și Sfânt îi e, lui Israel: „Sunt al tău Domn și Dumnezeu! Te-nvăț ce-i de folos, mereu, Căci Eu doar te călăuzesc Pe calea ce ți-o pregătesc. Ți-arăt pe unde să te duci, Pe unde trebuie s-apuci!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te învață ce este spre binele tău, Care te conduce pe calea pe care trebuie să mergi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Iahve, Răscumpărătorul tău care este Sfântul lui Israel, vorbește astfel: «Eu sunt Dumnezeul tău care se numește Iahve, care te învață ce este în avantajul tău și care te conduce pe drumul pe care trebuie să mergi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israél: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învăț spre binele tău, care te călăuzesc să mergi pe cale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Așa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce te învață spre folos, cel ce te călăuzește pe calea pe care să mergi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 48:17
32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și m-am întors iar, la fântână. Cu fața la pământ am stat, Pe Domnu-am binecuvântat – Pe Dumnezeul lui Avram – Căci iată că izbândă am.


Tu să-l asculți și, negreșit, Iartă păcatul săvârșit. Arată-i calea Ta cea bună Pe cari, piciorul, să și-l pună, Și să deschizi cerul apoi, Peste pământ să vină ploi, Căci astfel, fi-va-nevinovată Partea de moștenire, dată!


Cât e de mare, nu-ți pot spune, Domnul, nici ce putere are. Cine-ar putea să-nvețe, oare, Pe-alții, cum îi învață El?


Cine e cel cărui, mereu, Teamă îi e, de Dumnezeu? Aceluia, Domnu-i arată Calea ce trebuie urmată.


„Eu”– zice Domnul Dumnezeu – „Eu te voi învăța mereu, Și-am să-Ți arăt calea curată Care va trebui urmată. Sfaturi am să-ți încredințez Și-asupra ta am să veghez.”


Din tinerețe Te-am urmat, Căci numai Tu m-ai învățat, Iar eu vestesc – pe a mea cale – Minunile puterii Tale.


Apoi, știu că voi fi-nălțat Și-n slavă ai să mă primești.


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Iar ei, astfel, au întrebat: „Pe cine vrea el, să învețe Înțelepciunea, dând povețe? Cui vrea să dea, fără măsură, Atât de multă-nvățătură? Unor copii abia-nțărcați, Cari de la țâță sunt luați?


El mângâie al tău obraz Și îți dă pâine, în necaz. Apoi, în marea-I îndurare, Apă îți dă, în strâmtorare. Iată, învățătorii tăi Nu vor căta dosnice căi Să se ascundă. Vei putea, Pe-nvățători de a-i vedea.


Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”


N-ai teamă, fii încrezător Tu, cel care te dovedești Că al lui Iacov vierme ești Și rămășița cea pe care Neamul lui Israel o are, Căci Eu îți sunt sprijinitor Și Eu îți vin în ajutor. Mântuitorul tău e Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


„Așa vorbește Dumnezeu, Acela care, tuturor, Vă este Răscumpărător Și totodată este Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel: „Voi sunteți pricina din care Am să trimit un vrăjmaș tare, Asupra Babilonului. Am să aduc, în contra lui, În urmă, chiar și pe cei cari Se dovedesc a fi fugari; Am să-i aduc și pe Haldei Și au să se pogoare ei, Cu ale lor corăbii care, Le-au fost motiv de fală mare.


Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;


Așa vorbește Domnul Sfânt, Al lui Israel Făcător: „Vrea cineva, de viitor, Să mă întrebe? Vrea, cumva, Să-Mi poruncească cineva – Acuma – pentru toți acei Cari se vădesc copii ai Mei, Sau pentru lucrurile-acele, Făcute de mâinile Mele?


Grabnic, din Babilon, ieșiți! Iute, de la Haldei, fugiți! Apoi, din trâmbițe sunați Și tuturor de veste dați, Pe fața-ntregului pământ. Spuneți la toți: „Domnul Cel Sfânt, De al său rob, S-a îndurat! Pe Iacov, l-a răscumpărat!


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.


Cuprins fusesem de mânii Care, în suflet, Mi-au pătruns. O clipă, Fața Mi-am ascuns Atunci, de tine. Află dar Că Mă îndur – de tine – iar, Și-a Mea iubire o să ție De-acum și până-n veșnicie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit, Căci e al tău ocrotitor Și-ți este Răscumpărător.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.


Dacă, măcar, L-ați auzit, Atuncea știți că-i potrivit Cu adevăru-aflat în El, Să faceți dar, în așa fel, După cum fost-ați învățați:


Între chivot și-ntre voi toți, Să fie două mii de coți. Mai mult, să nu v-apropiați Ci la distanță vă păstrați. El vă va arăta apoi, Drumul pe cari veți merge voi. Să îl urmați, neabătut Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ