Isaia 45:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Să picure din nori, apoi, Neprihănirea, peste voi! Deschidă-se-a pământului Față ca, din lăuntrul lui Să se reverse mântuirea Și să vă vină izbăvirea! Aceste lucruri, Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Picurați, voi, ceruri de sus! Să plouă din nori dreptatea! Să se deschidă pământul larg și să răsară mântuirea! Să răsară și dreptatea împreună cu ea! Eu, Domnul, le-am creat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Cer de sus, picură! Să plouă din nori dreptatea! Să se deschidă pământul larg și să răsară salvarea! Să apară și dreptatea împreună cu ea! Eu, Iahve, le-am creat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Picurați, cerurilor, de sus și norii să plouă dreptatea; să se deschidă pământul, ca să rodească mântuirea și să facă să răsară totodată dreptatea! Eu sunt Domnul care le creez.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Să picure cerurile de sus și să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Picurați de sus, ceruri! Și norii să verse dreptatea! Să se deschidă pământul și să nască mântuirea și cu ea să răsară dreptatea împreună! Eu, Domnul, am făcut.

Isaia 45:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 19:25

Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar negreșit, Acum doar am îngăduit Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface Așa precum Mie îmi place.

Psalmi 68:8

Pământul s-a cutremurat; S-a topit ceru-nspăimântat, Sinaiu-ntreg s-a zguduit Atunci când Domnul S-a ivit Și L-au văzut pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are.

Psalmi 72:3

Munții și dealurile-apoi Pace-au s-aducă peste noi, Urmare a dreptății Tale, Care se află pe-a Ta cale.

Psalmi 72:6

Ca și o ploaie o să fie, Care – din ceruri – a venit Căzând pe un pământ cosit; Ca și o ploaie repezită Peste câmpia însorită.

Isaia 11:1

Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.

Isaia 32:15

Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.

Isaia 4:2

Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.

Isaia 44:24

Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Isaia 46:13

Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”

Isaia 48:18

O! De ai fi luat aminte La ce ți-am spus mai dinainte, La ceea ce ți-am poruncit. Atunci, pacea ți-ar fi venit Precum un râu îmbelșugat, Căci fericire ți-aș fi dat, Asemeni valurilor mării, Și-asupra ta și-asupra țării.

Isaia 53:2

El a crescut ‘naintea Lui, Ca o odraslă slabă, care Este Lăstarul ce răsare Dintr-un pământ uscat. N-avea Nici frumusețe; nu vădea Nici strălucire minunată, Ca să atragă – dintr-odată – Privirile, asupra Lui. Nu arătase nimănui, Ceva anume, ca să-i facă, Pe toți, în urmă, să Îl placă.

Isaia 60:21

În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.

Isaia 61:11

Cum bulgării pământului Dau naștere lăstarului Și precum a grădinii față Semănăturilor dă viață, La fel va face, peste fire, Ca să răsară mântuire Precum și laudă, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.”

Isaia 61:3

Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.

Isaia 66:22

Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.

Ieremia 31:22

Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”

Езекиел 34:26

Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!

Osea 10:12

Să semănați dar, negreșit, Așa precum e potrivit Neprihănirii ce-o aveți, Pentru că-n acest fel puteți Să secerați ce s-a găsit, Cu îndurarea potrivit. Desțeleniți-vă apoi, Un nou ogor, bun, pentru voi! E vremea să vă deșteptați, Pe Domnul să Îl căutați, Ca ploaia minunată-apoi, Să se pogoare peste voi.

Ioel 3:18

Mustul va picura din munți; De pe-ale dealurilor frunți, Va curge lapte. În pârâuri Și în ale lui Iuda râuri, Apă, mereu, are să fie, Iar un izvor are să vie Tocmai din Casa Domnului, Udând valea Sitimului.

Fapte 2:33

S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.

Efeseni 2:10

Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.

Efeseni 4:24

Iar omul nou, să îl luați, Cu el, ca să vă îmbrăcați; Căci omul nou este făcut În chipul, bine cunoscut, Cari este al lui Dumnezeu, Având sfințenia sa, mereu, Și o neprihănire-a lui, Ce-s ale adevărului.