Isaia 45:20 - Biblia în versuri 201420 „Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească20 Strângeți-vă! Veniți! Apropiați-vă cu toții, voi supraviețuitori dintre națiuni! Fără minte sunt cei care își poartă lemnul chipului cioplit, și se roagă unui dumnezeu care nu poate mântui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201820 Strângeți-vă! Veniți! Apropiați-vă – voi toți supraviețuitorii care proveniți dintre celelalte popoare! Cei care își transportă idolii de lemn și care se roagă unui (dumne)zeu ce nu poate salva, sunt fără minte. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202020 Adunați-vă și veniți, apropiați-vă împreună, voi, cei eliberați dintre neamuri! Nu cunosc cei care poartă lemnul chipului lor cioplit și se roagă unui Dumnezeu care nu poate să mântuiască. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu20 Strângeți-vă, veniți și apropiați-vă împreună, voi, cei scăpați dintre neamuri! N-au nicio pricepere cei ce își duc idolul de lemn și cheamă pe un dumnezeu care nu poate să-i mântuiască. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193120 Adunați‐vă și veniți! Apropiați‐vă împreună, voi cei scăpați ai neamurilor! Sunt fără pricepere cei ce poartă lemnul chipului lor cioplit și se roagă la un dumnezeu care nu‐i poate mântui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Și-n urmă jertfe a adus La dumnezeii cei pe care Țara Damascului îi are. El s-a gândit: „Ăști dumnezei, I-ajută pe vrăjmașii mei. De-aceea, eu am să mă duc Și jertfe, lor, am să le-aduc, Să mă ajute și pe mine Și astfel să îmi meargă bine.” Dar acești idoli l-au făcut Pe împărat de-a fi căzut Și, în păcate, după el, A tras întregul Israel.
Vă adunați neamurilor, Precum și voi, popoarelor! Care din ele s-a văzut În stare de a fi știut Toate aceste lucruri noi, Ca să ni le vestească-apoi? Cine ar fi putut să vie, Să facă-ntâia prorocie? S-aducă martori, să vorbească, Dreptatea să își dovedească Astfel, în fața tuturor, Iar oamenii, la rândul lor, Să spună: „E adevărat!”.
Vă strângeți toți să ascultați, Iar apoi, seama, să luați. Cine-a vestit aceste toate? Cine, să le-mplinească, poate? Acel pe care îl iubește Domnul, acela împlinește Îndată, toată voia Lui, În contra Babilonului, Iar al său braț, necruțător, Peste-al Haldeilor popor, Plin de puteri se va lăsa Și greu are a-i apăsa.
De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.”