Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 45:14 - Biblia în versuri 2014

14 „Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Așa vorbește Domnul: „Produsele Egiptului și mărfurile din Cuș, precum și șabeenii înalți la statură, vor veni spre tine și îți vor aparține; vor veni în lanțuri în urma ta. Se vor pleca înaintea ta și ți se vor ruga, zicând: «Recunoaștem că Dumnezeu este cu tine! Alt Dumnezeu nu este! Nu există un alt Dumnezeu în afară de El!»“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 „Iahve vorbește astfel: «Produsele Egiptului și mărfurile din Cușim împreună cu sabeenii care sunt oameni înalți, vor veni spre tine. Toți îți vor aparține. Vor veni în lanțuri în urma ta. Se vor apleca înaintea ta și ți se vor ruga, zicând: ‘Recunoaștem că Dumnezeu este cu tine! Nu există alt Dumnezeu! Nu este un alt Dumnezeu în afară de El!’»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Așa vorbește Domnul: „Bogățiile Egiptului și comerțul celor din Cuș și Séba, bărbați înalți, vor trece la tine și vor fi ale tale. Ei vor merge după tine, vor trece în lanțuri, se vor prosterna în fața ta și te vor ruga: «Cu adevărat, în tine este Dumnezeu și nu este altul: nu există alți dumnezei»”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Așa vorbește Domnul: „Câștigurile Egiptului și negoțul Etiopiei și al sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine și vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănțuite, se vor închina înaintea ta și-ți vor zice, rugându-te: ‘Numai la tine Se află Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de El.’”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Așa zice Domnul: Bogăția Egiptului și marfa Etiopiei și a Sabeenilor, bărbați de statură, vor trece la tine și vor fi ale tale; vor merge după tine; vor trece în lanțuri și ți se vor pleca, și îți vor face cerere, zicând: Cu adevărat în tine este Dumnezeu și nu este altul, nu este alt Dumnezeu!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 45:14
41 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat.


O bătălie s-a mai dat, Care avut-a loc, la Gat. Oștirile de Filisteni, Un om aveau printre oșteni, Cari o statură mare-avea. La mâini – și-apoi asemenea Și la picioare – s-a văzut Că mule degete-a avut. La mâini avea – la fiecare – Tot câte șase; la picioare, Tot șase degete avuse, Căci în ăst fel, el se născuse. Se știe dar, că numărate, Sunt douăzeci și patru, toate. De neam, din Rafa, era el,


Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.


Când niște Sabeeni veniră, Fără de veste. Îi loviră Pe slujitori și ți-au luat Avutul tot. Eu am scăpat, Și într-un suflet am fugit, De totul ți-am istorisit!”


Și nu vei mai fi tulburat, De nimenea. Ci căutat Vei fi, pentru bunăvoință.


În gura lor fie – mereu – Doar lauda lui Dumnezeu, Ținând sabia pregătită Pe două laturi ascuțită,


Să-i lege pe-mpărații lor, Cu fiarele lanțurilor Și în obezi pe-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari,


Atunci, oricare slujitor Al tău, se va grăbi la mine: Pân’ la pământ au să se-nchine, În fața mea, și au să spună: „Întreg poporul, îl adună Și ieși apoi, cu el, afară. Să părăsești această țară!” Când toate se vor fi-ntâmplat, Noi toți pleca-vom imediat.” Când Moise, vorba, și-a sfârșit, Plin de mânie a ieșit, Din fața Faraonului Și-a tuturor slugilor lui.


Iată că Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Taie-acum crengi, plin de putere. Cei mari sortiți sunt la tăiere, Iar cei înalți și semețiți Ajuns-au, la pământ, trântiți.


O, vai va fi de tine țară, În care se aude iară, Al armelor crunt zăngănit, În cari războiul s-a pornit! Tu ești dincolo așezată, De apele de cari, udată E Etiopia. Ești tare


Atunci, poporu-acela tare Va face daruri de mâncare Pentru Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu. Poporul – cari s-a arătat De la-nceput înfricoșat, Zdrobind totul în a lui cale, Iar tot pământul țării sale De multe ape e tăiat Fiind în lung și-n lat brăzdat – Va face daruri, tot mereu, Pentru-al oștirii Dumnezeu. Le va aduce-n locu-n care Se află Numele Său mare, Iar acel loc al Domnului E-n muntele Sionului.


Apoi, Domnul oștirilor, În fața Egiptenilor, O să Se facă cunoscut, Fiind – astfel – de toți, știut. Îi va aduce fiecare, Jertfe și daruri de mâncare, Iar juruințele făcute, În fața Lui, vor fi ținute.


După ce are să-i lovească, Domnul o să-i tămăduiască Pe Egipteni, iar ei – apoi – Se vor întoarce înapoi La Domnul, dându-I ascultare, Și-au să primească vindecare.


Dar plata și câștigul lui, Vor fi-nchinate Domnului. Averea astfel dobândită Nu va fi strânsă și păzită, Ci ea are să fie dată Pentru o hrană-mbelșugată Și pentru haine strălucite Ce au să fie folosite De toți locuitorii lui, Cari stau în fața Domnului.


Căci îți sunt Domn și Dumnezeu! Mântuitor, îți sunt tot Eu, Pentru că doar Eu sunt Acel Cari îi e Sfânt lui Israel! Egiptul, cât este de mare, Îl dau preț de răscumpărare În schimbul tău. De-asemenea, Saba și Etiopia Preț de răscumpărare sânt În locul tău, pe-acest pământ.


Voi, teamă, să nu arătați! De frică, să nu tremurați! Dar oare, Eu nu v-am făcut, Lucrul acest, de cunoscut, Cu multă vreme înainte, Ca să puteți lua aminte? Voi, martori, Îmi sunteți, mereu! Mai este un alt Dumnezeu? Mai este altcineva, încă? Nu! Nu cunosc, o altă Stâncă!”


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”


Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.


Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”


Neamuri, la tine, au să vină Să meargă în a ta lumină, Iar împărații vor căta Să umble-n strălucirea ta.


Sămânța lor va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Toți cei care o vor vedea Vor ști de-ndat’, precum că ea E o sămânță minunată, De Domnul binecuvântată.”


„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!


Un strigăt mare se-auzea: Era strigăt de veselie. Acea mulțime din pustie, Niște bețivi a mai adus Care, brățări, apoi, au pus, Pe mâinile surorilor Și-au pus cununi pe capul lor.


Asirianul se vădea Un cedru falnic ce creștea Îl al Libanului ținut. Ramuri stufoase a avut; Frunzișul său era umbros; Tulpina i-a crescut, frumos, Iar al său vârf s-a tot întins, Până când norii a atins.


Iată, la ai lui Iuda fii, Am să îi vând pe-ai voști’ copii, Să-i vândă-apoi – la rândul lor – Neamului Sabeenilor, Cari e un neam îndepărtat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.


Prin vorbele ce le-au rostit Atuncea, ei au înnegrit, În fața-ntregului popor, Țara ce le-a fost dată lor. „Țara pe care am văzut-o” – Ziseră ei – „și-am străbătut-o Când fost-am să o iscodim, Ajuns-am ca să ne gândim Că îi mănâncă pe acei Cari sunt locuitorii ei. Oamenii, de pe-al ei pământ, Doar de statură-naltă sânt.


Tainele-n inimă dosite, Atunci vor fi descoperite, Și au să cadă la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Mărturisind, mereu, apoi, Că Dumnezeu e printre voi.


Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –


Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ