Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 45:13 - Biblia în versuri 2014

13 L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Eu l-am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, și-i voi netezi toate căile. El va reconstrui cetatea Mea și îi va elibera pe exilații Mei, nu pentru vreun preț sau vreo răsplată, zice Domnul Oștirilor“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Eu l-am ridicat pe Cirus – având în vedere dreptatea Mea și îi voi netezi toate drumurile. El va construi orașul Meu și îi va elibera pe exilații Mei. Va face toate aceste lucruri nu pentru vreun preț sau pentru vreo recompensă.» Acesta este mesajul lui Iahve, Dumnezeul Armatelor.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Eu l-am ridicat în dreptate și toate căile lui le voi face drepte. El va reconstrui cetatea mea și captivilor mei le va da drumul, nu pentru răsplată și nici pentru daruri”, spune Domnul Sabaót.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Eu am ridicat pe Cirus în dreptatea Mea și voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăși cetatea și va da drumul prinșilor Mei de război, fără preț de răscumpărare și fără daruri”, zice Domnul oștirilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Eu l‐am sculat în dreptate și voi face toate căile lui drepte. El va zidi cetatea mea și va da drumul prinșilor mei, nu pentru preț nici pentru plată, zice Domnul oștirilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 45:13
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi! Deci, la Ierusalim plecați Și-acolo vreau să ridicați O Casă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu, Iar locul Lui – după cum știm – Se află la Ierusalim.


Tu ești al nostru Dumnezeu Și-n bunătatea Ta cea mare, Tu ne asculți fără-ncetare, Făcând minuni pe-ntinsul firii, Căci Tu ești Domnul mântuirii. Nădejde ești, celor ce sânt Drept margini pentru-acest pământ, Precum și ale mărilor.


Tu recunoaște-L, fiul meu, Veșnic, pe Bunul Dumnezeu, Iar El te va călăuzi Și calea ți-o va netezi.


Ațâț poporul Mezilor, Să meargă împotriva lor, Căci ei, argintul nu-l doresc Și nici la aur nu poftesc.


El zguduia împărății, Lăsând cetățile pustii? El e cel care pustia Lumea, așa precum voia? N-a luat el prinși de război, Pe care i-a-nrobit apoi?”


Cine-i Cel cari S-a îndreptat Spre răsărit și l-a săltat Pe cel pe care l-a găsit Precum că este potrivit Să calce-n urma Domnului Și în neprihănirea Lui? Cine-i supune împărați, Peste popoare așezați, Și neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ? Cine le sfarmă sabia, Iar arcu-l face-asemenea Cu pleava care-i spulberată, Atunci când e de vânt luată?


Din miazănoapte am sculat Pe cineva și l-am chemat; El vine de la răsărit. Numele Meu, necontenit, Îl cheamă el, călcând apoi Pe voievozi, ca pe noroi. Îi calcă în picioare dar, Cum calcă lutul un olar.


„Iată, Eu – Domnul – te-am luat, Pentru că Tu ești Cel chemat Și rânduit ca mântuire S-aduci pentru întreaga fire. De mână, am să Te iau Eu Și am să Te păzesc mereu, Căci Te voi pune legământ, Pentru popor, pe-acest pământ. Lumină ești, neamurilor,


Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”


„În fața ta, am să pășesc Și drumul am să-l netezesc. Voi sfărâma uși de aramă Și am să rup – de bună seamă – Zăvoarele din fier făcute, Care pe porți au fost bătute.


O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.


„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.


Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.


Fiica Sionului, acum, Suferi și gemi, la fel precum Și o femeie se căznește, Când ceasul nașterii sosește! Cetatea o să-ți părăsești Și-n câmp tu ai să locuiești. În urmă, tu vei fi luată Și-n Babilon vei fi mutată. Acolo, am să te găsesc Și am ca să te izbăvesc. De la prietenii tăi – iată – De Domnul, ești răscumpărată.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ