Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 43:23 - Biblia în versuri 2014

23 Jertfe, din oi, n-a adus el. Arderi de tot n-am căpătat, Cu care cinste să-Mi fi dat. Dar Iacove, Eu – negreșit – Pe tine nu te-am chinuit Cu darurile-acelea care Se dovedeau pentru mâncare, Daruri pe care trebuia Să le aduci în fața Mea. Cu jertfe de tămâie-apoi, Eu nu v-am chinuit pe voi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

23 Nu Mi-ai adus oi ca arderi-de-tot și cu jertfele tale nu M-ai onorat. Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare și nu te-am obosit cerându-ți tămâie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Nu Mi-ai adus oi ca arderi integrale și nu M-ai onorat cu sacrificiile tale. Eu nu te-am suprasolicitat cerându-ți daruri de mâncare și nu te-am obosit pretinzându-ți tămâie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Nu mi-ai adus oi pentru arderea ta de tot și nu m-ai cinstit prin jertfele tale; nu te-am împovărat cu ofrande și nu te-am obosit cu incens.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere-de-tot și nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare, pe care trebuia să Mi le aduci, și nu te-am obosit cu jertfe de tămâie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Nu mi‐ai adus mieii arderilor de tot ale tale, nici nu m‐ai slăvit cu jertfele tale. Eu nu te‐am îngreuiat cu un dar de mâncare, nici nu te‐am obosit cu tămâie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 43:23
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Jertfe și daruri de mâncare Mi-ați dăruit voi Mie oare, Când în pustie v-ați aflat Și patruzeci de ani ați stat? Îmi spune tu, casă pe care Neamul lui Israel o are, Ce jertfe tu Mi-ai dăruit, Când prin pustiu ai rătăcit?


E sarcina Mea. Jugul Meu E bun. Veniți la Dumnezeu!”


„E potrivit” – vă întreb Eu – „Să-nșele-un om, pe Dumnezeu, Așa precum M-ați înșelat Chiar voi?” Dar voi M-ați întrebat: „Cu ce Te-am înșelat noi, oare?” „Cu darurile de mâncare Și cu a voastră zeciuială, M-ați înșelat, fără-ndoială.


Căci la ai voști’ părinți, nimic Nu am avut ca să le zic, Despre adusul jertfelor, Atunci când pe al lor popor, Din al Egiptului ținut, L-am scos și liber l-am făcut.


Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Stacte vor trebui luate Și mirodenii adunate Și onice mirositoare; Halvan mai strânge, după care Tămâie să aduci – curată – Care va trebui luată Tot în aceeași cantitate.


Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.


Pe Dumnezeu, să Îl cinstești Cu-averea ce o dobândești, Cu roadele întâi luate Din bunurile ce-ți sunt date.


„Așa vorbește, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor! În acest fel, vorbește Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Arderi de tot adăugați Și jertfe; carne să mâncați!


„Ce ți-am făcut, popor al Meu? Cu ce te-oi fi ostenit Eu? Haide, răspunde-Mi negreșit!


Am auzit – de-asemenea – Că partea ce se cuvenea Leviților, nu li s-a dat, Căci nimenea nu i-a chemat Să-și ia tainul. Ei erau Pe la moșia ce-o aveau. Cu cântăreții se vădea A fi la fel și-asemenea Era și cu aceia care, Templul, în slujba sa, îi are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ