Isaia 42:22 - Biblia în versuri 2014

²² Totuși, poporul s-a vădit Că e prădat și jefuit! Toți zac, în peșteră, legați, Sau sunt în temniță-nfundați. Cu toți au fost lăsați să cadă, Jefuitorilor drept pradă Și nu mai este nimenea Care scăpare să le dea! Nimeni nu zice: „Dă-napoi!” – Deci, jefuiți dar, cât vreți voi!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²² Dar acest popor este prădat și jefuit; sunt prinși în capcanele din gropi cu toții și stau ascunși în închisori. Au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape, ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: „Dă-l înapoi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Dar acest popor este prădat și jefuit. Oamenii lui sunt prinși toți în capcane și ascunși în închisori. Au devenit o pradă pe care nimeni nu vine să o scape. Ei sunt ceva de jefuit, despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² El este un popor prădat și jefuit, toți sunt prinși în peșteri și ascunși în închisori. Sunt de pradă și nimeni nu-i scapă de jaf și nu este cine să zică: „Dă înapoi!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Dar acesta este un popor jefuit și prădat. Toți sunt prinși în găuri și ascunși în închisori; sunt de pradă și nimeni nu‐i izbăvește, de jaf și nimeni nu zice: Dă înapoi.

Isaia 42:22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 102:20

La geamătul celor ce sânt Ajunși a fi prinși de război, Pentru a-i izbăvi apoi, Pe-aceia care se vădesc Cum că pe moarte se găsesc.

Psalmi 50:22

Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.

Isaia 1:7

Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Isaia 14:17

El zguduia împărății, Lăsând cetățile pustii? El e cel care pustia Lumea, așa precum voia? N-a luat el prinși de război, Pe care i-a-nrobit apoi?”

Isaia 18:2

Și îți trimiți solii pe mare. Corăbiile tale sânt Din papură. Duse de vânt, Plutesc pe luciul apelor. Duceți-vă voi, solilor, Până la neamu-acela tare, Pân’ la poporu-acela care De la-nceput, s-a arătat Mare a fi și-nfricoșat, Zdrobind totu’, în a lui cale. Întreg cuprinsul țării sale, De multe râuri, e tăiat, În lung și-n lat fiind brăzdat.

Isaia 24:18

Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!

Isaia 24:22

Aceștia vor fi strânși apoi, Vor fi luați prinși de război Și au să fie-ntemnițați În gherle, unde-or fi lăsați Mai multe zile-nlănțuiți, ‘Nainte de-a fi pedepsiți.

Isaia 24:3

Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit.

Isaia 36:1

Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite, Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate puse mâna el.

Isaia 42:23

Dar cine e acela care Își va pleca urechea, oare, La aste lucruri? Cine vrea, La ele, seama, ca să ia Si să asculte-n viitor?

Isaia 42:7

Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.

Isaia 45:13

L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”

Isaia 5:29

Asemeni leilor răgesc. Ca niște pui de lei mugesc Și sforăie îngrozitor, Apucând prada-n colții lor, Iar prăzii, ajutor să-i dea, Nu o să poată nimenea.

Isaia 51:23

Îl pun în mâna celor care Te-au asuprit, fără-ncetare, Zicând: „Îndoaie-te și-apoi, Vom trece, peste tine, noi!” Spinarea ta se dovedea, Atunci, fiind asemenea Unui pământ tare, uscat, Ce e de trecători călcat; Sau precum ulița pe care Se plimbă o mulțime mare.”

Isaia 56:9

„Veniți voi, fiarelor, cu toate, În câmpuri sau păduri, aflate! Degrabă să vă adunați! Veniți! Veniți ca să mâncați!

Ieremia 50:17

Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”

Ieremia 52:31

Treizeci și șapte s-au vădit Anii, de când a fost robit Cel care fost-a împărat În Iuda, Ioiachin chemat. Anu-ncepuse să apună: Venise-a doisprezecea lună Și douăzeci și cinci de zile Zburară din ale ei file. Ziua aceea începea, Iar luna se apropia De încheiere, când cel care Era în Babilon mai mare, De Ioiachin și-a amintit. Ăst împărat era numit Drept Evil-Merodac și-avea Un an, de când împărățea. Atunci, la temniță s-a dus, La Ioiachin, și l-a adus La el acasă, la palat.