Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 42:20 - Biblia în versuri 2014

20 Cu toate că multe-ai văzut, Seamă de ele, n-ai ținut Urechi deschise ai vădit, Însă nimic n-ai auzit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă; ai deschis urechile, dar nu asculți cu adevărat“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în considerare. Tu auzi bine, dar nu asculți așa cum trebuie!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Ai văzut multe, dar nu ții seama. Și-a deschis urechile, dar nu aude.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Vezi multe dar nu iei seama. Urechile lui sunt deschise dar n‐aude.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 42:20
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cel care, înțelept, se ține, Mereu dar, să ia seama bine, La bunătățile pe care Al nostru Dumnezeu le are.


Boul își știe – negreșit – Stăpânul care îl hrănește. La fel, măgarul se vădește, Că își cunoaște-al său stăpân Și ieslea-n care-i pune fân. Dar Israel, precum văd bine, Nu Mă cunoaște, căci nu ține Seamă de ceea ce i-am spus, De legile pe cari le-am pus.


Ei – zi de zi – M-au întrebat, Căci vor să știe calea Mea. Ei par a fi asemenea Unui popor neprihănit, Ca și cum n-ar fi părăsit Legea pe cari le-am dat-o Eu, Cel care le sunt Dumnezeu.


El a răspuns: „Ai să te duci Și-aste cuvinte le aduci Poporului cari este-al Meu: „Deși veți auzi mereu, Să înțelegeți nu-ți putea. Întotdeauna veți vedea, Însă nimenea dintre voi Nu va putea pricepe-apoi!”


„Cui trebuie să îi vorbesc? Pe cine, martor, să-l găsesc?” Urechea lor surdă se-arată, Căci împrejur nu e tăiată. În stare nu-s să ia aminte, Iar ale Domnului cuvinte Sunt o ocară pentru ei, Pentru toți oamenii acei.


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


Iar pentru ei, tu te-ai făcut Numai un cântăreț plăcut, Cu glas frumos și iscusit, Care anume-i potrivit Cu cântecul cel minunat Ce de pe coarde s-a-nălțat. Ei te ascultă, dar vădesc Cum că nimic nu împlinesc Din vorbele ce le rostești, Din ceea ce le poruncești.


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


Numai în pilde le-am vorbit, Pentru că nu M-au auzit, Deși aud. Măcar că văd, Sărmanii, însă, tot nu văd. Degeaba-ncerc să le dezleg Mintea, că tot nu înțeleg.


Tu, cel la care, alții vin, Pentru ca să le dai poveți, Pe tine însuți, nu te-nveți? Tu care propovăduiești „Să nu furați”, hoț te vădești?


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ