Isaia 42:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Pustia și, de-asemenea, Cetățile ce sunt în ea Să își înalțe glasul, iar! Satele-n care stă Chedar Să își înalțe al lor glas! Aceia care au rămas Locuitori ai stâncilor, Să își înalțe glasul lor, Săltând de mare veselie! Să chiuie, de bucurie, Crestele munților, mereu!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹¹ Să-și ridice glasul deșertul și cetățile lui, așezările locuite de Chedar! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munților!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Să se audă atât vocea deșertului și a orașelor din zona lui, cât și aceea a localităților populate de chedariți! Să strige de bucurie locuitorii din Sela! Să strige de pe vârfurile munților!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Să-și ridice [glasul] pustiul și cetățile lui, satele locuite de cei din Chedár! Să cânte locuitorii din Séla, să strige de bucurie de pe vârful munților!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Pustia și cetățile ei să‐și ridice glasul, satele în care locuiește Chedarul. Să cânte locuitorii stâncii, să chiuiască din vârful munților.

Isaia 42:11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 25:23

El i-a răspuns, din cerul Său: „Află că-n pântecele tău, Se află două neamuri, care Vor zămisli două popoare; Acestea fi-vor despărțite, Din tine, când vor fi ieșite. Unul din neamul ce-o să vie, Cu mult mai mare o să fie; Iar cel mai mic, slugă îl are, Pe cel care va fi mai mare.”

Psalmi 120:5

Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!

Isaia 12:5

Cântați, mereu, căci e știut Ce lucruri mari El a făcut. Faceți să fie cunoscute, Lucrările de El făcute, Ca să se știe-n tot pământul Ceea ce a făcut Prea Sfântul!”

Isaia 16:1

Trimiteți miei, în dar, de-ndat’, Pentru al țării împărat! Din Sela, al vost’ dar să vie, Pe drumurile din pustie, Până la muntele pe care Fiica Sionului îl are!

Isaia 21:16

Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Încă un an – cum e cel care Un simplu simbriaș îl are – Și o să fie nimicită Întreaga slavă strălucită, Pe cari Chedarul – azi – o are.

Isaia 32:16

Neprihănirea arătată Va fi-n pustie așezată, Iar în pomet, se va vedea Că, locuință, va avea.

Isaia 35:1

Pustia și cu țara care, De apă, duce lipsă mare, Pline vor fi de bucurie. Va tresălta, de veselie, Pustia, căci se-mpodobește, Când trandafirul înflorește.

Isaia 35:6

Cel șchiop, atunci, va fi sărit Precum un cerb, căci va sălta De bucurie. Va cânta Și limba mutului atunci, Căci ale Domnului porunci Vor face, ape, ca să vie, Peste întinderea pustie.

Isaia 40:3

Strigă un glas: „Să vă grăbiți, O cale să Îi pregătiți, Domnului nostru, în pustie! Să neteziți un drum! Să fie Făcut în loc uscat, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu!

Isaia 43:19

Voi face ceva nou și, iată Că se va întâmpla de-ndată. Să nu știți, lucru-acesta, oare? Curând, voi face o cărare, Iar ea un drum are să fie, Care va trece prin pustie. Râuri bogate vor fi scoase, În locurile secetoase.

Isaia 52:7

Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”

Isaia 60:7

Și turmele Chedarului, La tine, au să se adune. În a ta slujbă își vor pune Berbecii, cei din Nebaiot. Ei Îmi vor fi arderi de tot: Se vor sui pe-al Meu altar, Căci jertfe Îmi vor fi, în dar, Așa precum au fost cerute Spre a putea a-Mi fi plăcute, Făcând ca slava casei Mele Și mai slăvită-a fi, prin ele.

Ieremia 21:13

Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Ieremia 48:28

Cetățile, le părăsiți Și-n stânci, plecați să locuiți! Voi, cei cari în Moab v-aflați, Ca porumbeii vă purtați! Vă faceți cuib, asemeni lor, Pe marginea peșterilor!

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Ieremia 49:31

„Vă ridicați și-apoi porniți În iureș, ca să năvăliți Peste un neam ce-i liniștit, Căci locuiește fericit Și fără teamă” – Domnul spune – „Neam cari, zăvoare, nu își pune, Pentru că nici porți el nu are, Singur trăind, între hotare.

Езекиел 27:21

Arabia și toți cei cari Peste Chedar erau mai mari, Îți erau negustori, iar ei Îți aduceau berbeci, țapi, miei.

Obadia 1:3

Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”

Nahum 1:15

Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…