Isaia 41:19 - Biblia în versuri 201419 Salcâmi, mirți, cedri au să fie Sădiți de Mine, în pustie. Sădesc măslini și chiparoși, Precum și ulmii cei umbroși; Și merișori turcești apoi, Pe lângă ei, mai pune-voi. Grădină fac dar, din pustie, အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească19 În deșert voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în pustiu voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201819 În deșert voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini. În zona aridă voi planta chiparoși, ulmi și pini care vor crește împreună – အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202019 Voi pune în pustiu chiparoși, salcâmi, mirți și măslini, voi stabili în locul neumblat pini, ulmi și brazi la un loc, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu19 voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193119 Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Tot astfel, Domnul milă-arată Și de Sion, pentru că iată Că mângâie, cu mâna Lui, Ruinele Sionului. Pustiu-n Rai îl va preface Și o grădină El va face Dintr-un pământ ce-i însetat Fiind de arșiță uscat. Acolo, numai veselie Va fi, mereu, și bucurie. Cântări de laudă, numai, Și mulțumiri vor fi în Rai.
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.
Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”