Isaia 41:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Te fac o sanie-ascuțită, Cu dinți, anume pregătită Să sfarme munți și să lovească Dealuri ca să le nimicească, Făcându-le precum era

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și-i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ «Să știi că te voi face (ca pe) o unealtă ascuțită de treierat care este nouă și care are două rânduri de dinți! Vei treiera munții și îi vei strivi. Vei face dealurile să fie ca pleava.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Iată, fac din tine o treierătoare ascuțită și nouă, cu două tăișuri: vei treiera munții și-i vei mărunți, iar dealurile le vei face ca pleava.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Iată, te‐am făcut o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava.

Isaia 41:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 41:30

Sub pântec, rânduri de țepi are. Privit atent, o grapă pare, Peste noroi, pântecul lui.

Psalmi 18:42

Eu îi pisez atât de tare, Încât ajung ca praful care Este purtat pe-aripi de vânt. Îi calc sub tălpi, încât pământ Au să ajungă ei apoi, Ca și al uliței noroi.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Isaia 21:10

Popor al meu – cari ai luat Parte, când eu am secerat Grâul din arii – ți-am vestit Ceea ce eu am auzit Din partea Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Din partea Domnului, pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are.

Isaia 28:27

Căci măzărichea semănătă, Nu e – cu leasa – treierată, Iar lujerul chimenului Nu-l calcă roata carului, Ci măzărichea se-mblătește Cu bățul și se folosește Nuiaua, spre a fi bătut Chimenul care s-a făcut.

Isaia 29:5

Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Isaia 42:15

Îndată, am să Mă pornesc, Dealuri și munți să pustiesc. Usuc toată verdeața lor, Iar apele ostroavelor, Am să le fac pământ uscat.

Isaia 64:1

„O, dacă Tu ai încerca, Cerul întreg a-l despica Și de Te-ai pogorî la noi, Toți munții s-ar topi apoi, În fața Ta, ca de un foc

Ieremia 51:20

„Ciocan mi-ai fost tu, iar apoi, Mi-ai fost unealtă de război. Prin tine, neamuri am zdrobit Și-mpărății am nimicit.

Ieremia 51:33

Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A cuvântat în contra lui: „Copila Babilonului E ca o arie pe care Oameni-o calcă în picioare. O clipă doar, și va vedea Că o să vină peste ea, Pe firul vremii – pe furiș – Și timpul pentru seceriș.”

Ieremia 9:10

„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.

Daniel 2:35

Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut.

Miheia 4:13

Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”

Miheia 5:8

De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.

Habacuc 3:12

Pământul, în a Ta urgie, Tu îl străbați. A Ta mânie, Peste popoare, năvălește Și neamurile le zdrobește.

Zaharia 4:7

„Dar cine ești tu, munte mare? Cine ești tu, să fii în stare Să stai în față la acel Care-i chemat Zorobabel? Iată dar, ceea ce-ți voi face: Într-un loc șes, te voi preface. Căci piatra cea mai însemnată, Pe Templu fi-va așezată, De el, în strigătele care Vor cere pentru ea-ndurare!”

Iosua 17:18

În munte, voi o să puteți, Cu forța voastră să intrați Și-apoi, pădurea s-o tăiați. Toate ieșirile din coaste, Atuncea, fi-vor ale voastre Și astfel, o să reușiți Să-i alungați pe Canaaniți, Chiar dacă-i tare-al lor popor Și sunt, din fier, carele lor.”

Judecători 6:16

Domnul a zis: „Pricepe bine, Căci Eu voi fi, mereu, cu tine Și astfel, ai să reușești, Pe Madian, să îl zdrobești.”