Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 40:30 - Biblia în versuri 2014

30 Flăcăii, toți, se obosesc, Iar tinerii se ostenesc Și iată-i că s-au clătinat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

30 Feciorii obosesc și nu mai au putere, tinerii se împiedică și cad,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Tinerii vor obosi și vor fi extenuați. Ei cad pentru că nu mai au forță;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc și se poticnesc,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Chiar copiii se vor osteni și vor obosi și chiar tinerii se vor poticni;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 40:30
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Scăparea unui împărat Nu e-n mulțimea oștilor; Scăpările vitejilor, De-a lor putere nu-s legate;


Puii de lei duc lipsă mare Și sunt flămânzi, însă cei care Pe Domnu-L caută smeriți, De nici un bine nu-s lipsiți.


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Cu arcuri, ei vor tăbărî Pe tineri și-i vor omorî, Căci milă n-au din partea lor, Nici roadele pântecelor, Pentru căci nici copilul n-are Să dobândească-a lor cruțare.


De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”


Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.


Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”


Să fugă, nu va mai putea Cel iute, orișicât ar vrea, Și nici puterea ce o are, N-o să-i slujească celui tare. Viteazul n-o să izbutească, Viața, ca să și-o izbăvească.


David în tabără-a lăsat Pe două sute dintre ei, Pentru că oamenii acei, Prea obosiți, se dovedeau, Iar mai departe, nu puteau Atunci, a merge, negreșit. Cu ceilalți însă, a pornit După Amaleciți, de-ndată. Cei ce erau cu el, în ceată – Care, la drum, îl însoțeau – La patru sute se vădeau. De apele Besorului, David și toată ceata lui Trecură-n grabă. Pe-un tăpșean,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ