Isaia 40:2 - Biblia în versuri 20142 „Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească2 „Vorbiți inimii Ierusalimului și vestiți-i că munca lui cea grea s-a sfârșit, că nelegiuirea lui a fost plătită, căci a primit din mâna Domnului o pedeapsă dublă pentru toate păcatele sale!“. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20182 Vorbiți blând Ierusalimului și strigați-i că s-a sfârșit chinul lui. Spuneți-i că vina lui este achitată – pentru că a primit din mâna lui Iahve pedeapsă dublă pentru toate păcatele lui!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20202 „Vorbiți la inimă Ierusalímului și spuneți-i că suferința lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19312 Vorbiți la inima Ierusalimului, și strigați către el, că suferința lui s‐a împlinit, că nelegiuirea lui a fost iertată, că a căpătat din mâna Domnului îndoit pentru toate păcatele lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Și-n timpu-acela, Ezechia, Să le vorbească, a dorit, Leviților ce-au dovedit Pricepere în ce făceau, Pe Dumnezeu, când Îl slujeau. Din dobitoacele jertfite În șapte zile împlinite, Întreg poporul a mâncat, Iar Domnului I-au închinat – În urmă – jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire, Cântând și lăudând mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.
Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.
Pentru păcatele pe care Le-am săvârșit noi, fiecare, Străpuns a fost El, negreșit. De-asemenea, a fost zdrobit Pentru fărădelegi apoi, Cari făptuite-au fost de noi. Pedeapsa care trebuia, În urmă, pacea să ne-o dea, Asupra Lui doar a venit. Tămăduire-am dobândit Prin rănile ce le primise Și pentru noi le suferise.
Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”