Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 40:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

2 „Vorbiți inimii Ierusalimului și vestiți-i că munca lui cea grea s-a sfârșit, că nelegiuirea lui a fost plătită, căci a primit din mâna Domnului o pedeapsă dublă pentru toate păcatele sale!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Vorbiți blând Ierusalimului și strigați-i că s-a sfârșit chinul lui. Spuneți-i că vina lui este achitată – pentru că a primit din mâna lui Iahve pedeapsă dublă pentru toate păcatele lui!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Vorbiți la inimă Ierusalímului și spuneți-i că suferința lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Vorbiți la inima Ierusalimului, și strigați către el, că suferința lui s‐a împlinit, că nelegiuirea lui a fost iertată, că a căpătat din mâna Domnului îndoit pentru toate păcatele lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 40:2
54 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Dar după ce a necinstit-o, Sihem, pe fată, a iubit-o. Cu inima s-a alipit De ea, fiind îndrăgostit. A încercat s-o liniștească,


Și-n timpu-acela, Ezechia, Să le vorbească, a dorit, Leviților ce-au dovedit Pricepere în ce făceau, Pe Dumnezeu, când Îl slujeau. Din dobitoacele jertfite În șapte zile împlinite, Întreg poporul a mâncat, Iar Domnului I-au închinat – În urmă – jertfe cu menire De jertfe pentru mulțumire, Cântând și lăudând mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


Ferice e de-acela care, Pentru fărădelegea-i mare, Iertare-n urmă-a dobândit Și-al său păcat e-acoperit!


Poporul Tău. Ți-ai abătut Aprinderea, din a lui cale, Și-asprimile mâniei Tale.


Dar dacă zorii s-au ivit Și soarele a răsărit, Atuncea este vinovat, Pentru că viața i-a luat. Hoțul ce-i prins va da apoi, Ce datorează, înapoi. De nu are nimic de dat, Ca rob să-l vinzi. Prețul luat, Răscumpărare să îi fie Apoi, pentru a lui hoție.


Plânsul este la vremea lui, Și-apoi e timpul râsului. Bocitul, altă vreme, are; Jocul, asemeni. Aruncare –


În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”


Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat,


Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.


Nici un locuitor nu vine Spunând: „Bolnav sunt! Vai de mine!” „Cei în Ierusalim aflați, În acel timp, vor fi iertați. În seamă, nu vor fi ținute Nelegiuirile făcute.”


Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”


Totuși, voiesc să-ți dau de știre Că pentru Mine – negreșit – Îți șterg păcatul săvârșit Și-n seamă nu-ți vor fi ținute Fărădelegile făcute, Căci n-am să-Mi mai aduc aminte De faptele-ți de mai ‘nainte.


Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”


„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.


Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!


Pentru păcatele pe care Le-am săvârșit noi, fiecare, Străpuns a fost El, negreșit. De-asemenea, a fost zdrobit Pentru fărădelegi apoi, Cari făptuite-au fost de noi. Pedeapsa care trebuia, În urmă, pacea să ne-o dea, Asupra Lui doar a venit. Tămăduire-am dobândit Prin rănile ce le primise Și pentru noi le suferise.


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Atunci când întâmpla-se-va Că se va unelti, cumva, În contra ta, tu să știi bine Că ea nu vine de la Mine. Pe cei cari au să uneltească, Puterea ta o să-i zdrobească.”


Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


De pe altar. Când mi-a atins Gura cu el, a cuvântat: „Nu te speria! Ești curățat! Acuma e îndepărtată A ta nelegiuire, iată, Și tot păcatul săvârșit, În acest fel e ispășit!”


Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,


Cum mama-și mângâie, mereu, Pruncul, am să vă mângâi Eu. Da, în Ierusalim apoi, Am să vă mângâi Eu, pe voi!


Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”


Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”


Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.


„Dreptatea noastră se arată, Căci Domnul scoate la lumină, Acuma, a noastră pricină. Să mergem și, Sionului, Despre lucrarea Domnului, Să-i povestim, căci El, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”


Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”


Așa-Mi voi potoli mânia Și am să Îmi opresc urgia, Pentru că-n urmă, ne-ndoios, Eu nu am să mai fiu gelos Pe tine, căci Mă liniștesc Și supărarea-Mi potolesc.


Din rândul înțelepților – În acel timp – mulți cădea-vor Și astfel fi-vor încercați, Albiți apoi, și curățați, Până la vremea de sfârșit, Așa precum s-a stabilit.


Tu, Daniele, ia aminte Și-ascunde-apoi, aste cuvinte! Pecetluiește cartea-ndată, Până la vremea arătată Că este timpul de sfârșit. Atuncea, o vor fi citit Mulți oameni, iar a lor știință – Și-asemeni a lor cunoștință – În ăst fel o să se vădească Precum că au ca să sporească.”


El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.


În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.


În primul său an era el, Atuncea când eu, Daniel, Citind în cărți, am priceput Cât timp urmează-a fi trecut Peste cetatea ruinată, Care-i Ierusalim chemată. În ani, timpul acesta deci, Se număra la șaptezeci, Așa precum Domnul vestise, Prin Ieremia când vorbise.


„Am s-o ademenesc, să fie Dusă, în urmă, în pustie, Căci să-i vorbesc, găsesc cu cale, Să-i placă mult, inimii sale.


Când acea zi are să vie, Ea are să Îmi spună Mie” – Domnul a zis – „Al meu bărbat”, Căci nu-Mi va zice, niciodat’, „Stăpânul meu”. Eu îi voi scoate,


Căci vremea ei e stabilită Și astfel a ei împlinire, Curând se-arată peste fire. Ea nu are ca să mințească, Dar dacă o să zăbovească, Așteapt-o însă, cu răbdare, Căci negreșit ea va apare.


Al tău Domn a găsit cu cale, Capăt de-a pus, pedepsei tale! Dușmanul ți l-a-ndepărtat! Domnul – Cel care-i Împărat În Israel – este cu tine Și în al tău mijloc El vine, Iar de necaz – de bună seamă – Nu trebuie să mai ai teamă, Și nici de vreo nenorocire Ce se abate peste fire!


Domnu-nceput-a să vorbească Și Îngerului prinse-ai spune Atuncea, numai vorbe bune.


Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.


La cetățuie, înapoi, Să vină prinșii de război, Plini de nădejde! Negreșit, Îți voi întoarce, îndoit!


Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Răsplată, dați-i fiecare, Așa cum ea v-a răsplătit! Dați-i acuma, îndoit, Plata, la tot ce ați văzut, La faptele ce le-a făcut. Al ei potir să îl luați Și, îndoit, în el, turnați Tot ce amestecat-a ea, Și dați-i-l apoi, să-l bea!


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ