Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 40:17 - Biblia în versuri 2014

17 Popoarele de pe pământ, Ca un nimic, ‘nainte-I sânt. Nimicnicie se vădesc, Deșertăciuni se dovedesc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Toate națiunile sunt ca o nimica înaintea Lui; sunt considerate de El ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Toate popoarele sunt nimic înaintea Lui – chiar mai puțin decât nimic și fără nicio valoare în fața Sa.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Toate neamurile sunt nimic înaintea lui, mai puțin decât nimic și gol sunt considerate față de el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea sa; sunt socotite de el mai puțin decât nimicul și decât deșertăciunea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 40:17
8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atuncea, mai puțin cu-atât Omul – biet vierme amărât – Cu al său fiu – tot muritor Și-asemeni lui, un viermișor – Curat nu are ca să fie, Azi, sau în vremea ce-o să vie!”


Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.


Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.


Să nu vă-ncredeți, niciodată, În oameni, pentru că ei – iată – În nări au numai o suflare. Ce fel de preț dar, omul are?


Ca o vedenie de noapte, Ca și un vis, ca niște șoapte, Așa are a fi de mare Numărul neamurilor care Se vor lupta cu Ariel. Așa va fi dușmanul cel Care-mpotriva lui se suie, Îl înconjoară-n cetățuie, Ca să pornească un război, Strângându-l de aproape-apoi.


De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”


„Iată dar, fraților, vă spun, Precum că am ajuns nebun; Dar trebuie mărturisit, Că eu am fost, de voi, silit. Voi trebuia – dragii mei frați – Pe mine, să mă lăudați; Căci chiar dacă nu sunt nimic, Nu-s mai prejos – pot ca să zic – Față de-apostolii veniți, Și-atât de minunați găsiți.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ