Isaia 4:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ El poate fi asemănat Cu o colibă, având rost De a fi loc de adăpost, Ca un umbrar cari te ferește De arșița ce dogorește Și cari dă adăpost apoi, Când se abat furtuni și ploi.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ va fi o colibă și o umbră în arșița zilei, un adăpost și un loc ascuns de furtună și de ploaie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Va exista un acoperiș și o umbră în timpul căldurii zilei. Va fi un refugiu și un loc ascuns de furtună și de ploaie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ va fi un cort pentru umbră împotriva dogoarei în timpul zilei, și refugiu și adăpost împotriva vijeliei și a ploii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei și ca loc de adăpost și de ocrotire împotriva furtunii și ploii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și ziua va fi o colibă de umbră împotriva căldurii, și adăpost și covercă împotriva vijeliei și ploii.

Isaia 4:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 27:5

În zilele necazului, Eu, în coliba Domnului, Am să mă aflu ocrotit, Căci am să fiu adăpostit Sub acoperământul Său. N-o să m-ajungă nici un rău, Căci pe o stâncă – negreșit – De El voi fi adăpostit.

Psalmi 55:8

Un adăpost aș căuta, În care-n urmă să pot sta, Ferit de-astă furtună mare Și de-acest vânt nespus de tare.

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Isaia 14:32

„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Isaia 30:30

Domnul va face să-I răsune Mărețu-I glas și Își va pune Brațul ca lumii să se-arate. Popoarele, înspăimântate, Atuncea au să îl zărească, Gata fiind ca să lovească Din mijlocul mâniei Lui, Care-i asemeni focului Mistuitor. De-asemenea, Pe al Său braț îl vor vedea, În mijlocul înecului, În mijlocul furtunii Lui, În mijlocul grindinilor, În mijlocul pietrelor lor.

Isaia 32:1

„Atunci, cel care-i așezat Pe scaunul de împărat Va-mpărăți doar cu dreptate, Iar voievozi-au să arate Că se conduc, în cârmuire, Mereu doar de neprihănire.

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Isaia 8:14

Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!

Езекиел 11:16

Astfel, la oamenii acei, Du-te și spune despre ei: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Chiar dacă-i țin îndepărtați Și printre neamuri răsfirați – În diferite țări – se cheamă Că totuși, Eu – de bună seamă – Un timp, drept Templu le-am slujit În țara-n care au venit.”

Evrei 11:7

Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Revelația 7:16

Ei, foame, n-au să mai simțească, Nici setea n-o să-i chinuiască, Nici soarele nu-i dogorește Și nici arșița nu-i lovește.