Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 38:18 - Biblia în versuri 2014

18 Nu locuința morților Este al Tău lăudător Și nu moartea este cea care Mărire-Ți dă, fără-ncetare, Iar cei ce-n groapă se găsesc, Nicicând nu mai nădăjduiesc, La marea Ta credincioșie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce coboară în groapă nu pot spera în credincioșia Ta,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Este evident că locuința morților nu Îți poate mulțumi. Moartea nu Te poate lăuda. Cei care coboară în groapă, nu pot spera că vor mai beneficia (pe acest pământ) de caracterul Tău care nu se schimbă;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Căci Șeólul nu te preamărește, moartea nu te laudă. Cei care coboară în groapă nu speră în fidelitatea ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Căci nu Locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Căci nu Șeolul te va lăuda, nici moartea nu te va mări; cei ce se coboară în groapă nu nădăjduiesc în adevărul tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 38:18
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Doamne, ești Stânca mea mereu Și către Tine doar, strig eu! La al meu strigăt, surd, nu sta, Căci dacă Te vei depărta Făr’ să-mi răspunzi, eu bunăoară, Asemeni celor ce pogoară În groapa morții, am să fiu.


„Ce-ai să câștigi de risipești Sângele meu? De ce voiești, O, Doamne, ca să mă omori Și-n groapă-apoi, să mă pogori? Poate țărâna să Îți dea Vreo laudă? Sau poate ea Să ducă vestea – să se știe – Despre a Ta credincioșie?


Căci cel ce moare e pierit Și nu-și va aminti de Tine. De cine ai să fii slăvit Printre cei morți, Doamne? De cine?


De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


De vii, cu tot avutul lor, De locuința morților, Au fost, atuncea, înghițiți Oameni-acei și nimiciți, Din mijlocul copiilor Lui Israel. Din jurul lor,


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ