Isaia 38:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz. Ajută-mă, Stăpâne!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Am ciripit ca o rândunică și ca un cocor. Am gemut ca o porumbiță. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Ciripeam ca o rândunică, gânguream ca porumbelul. Ochii mei erau ațintiți spre înălțimi. Doamne, sunt oprimat, vino-mi în ajutor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Ciripeam ca o rândunică, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer: «Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!»’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine.

Isaia 38:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 17:3

Pune-te Tu, apărător! Fii singur Tu, zălogul meu, Prin Tine ca să pot sta eu În față-Ți! Altfel, oare cine Poate răspunde pentru mine?

Iov 30:29

Căci cu șacalii, frate, sânt, Iar struții, de pe-acest pământ,

Psalmi 119:82

Privirile mi s-au topit După a Ta făgăduință Și zic, cuprins de suferință: „Când mă vei mângâia Tu, oare?”

Psalmi 143:7

Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!

Psalmi 55:2

Ascultă-mă și îmi răspunde! Eu rătăcesc bătut de vânt – Necontenit – și mă frământ

Psalmi 69:3

Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.

Isaia 59:11

Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.

Plângerile 4:17

Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.

Езекиел 7:16

Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.

Nahum 2:7

S-a isprăvit cu ea, de-ndată, E dezgolită și-i luată. Ale ei slujnice, scăpate, Se vaietă înspăimântate, La fel ca niște turturele. Cu pumni-n piept, se lovesc ele.

Nahum 2:8

Cum e un iaz plin – bunăoară – Ninive-a fost, odinioară… Dar iată-i, fug!… „Stați! Nu fugiți! Din goana voastră, vă opriți!… Dar nimeni dintre ei, apoi, Nu se întoarce, înapoi…”

Evrei 7:22

Prin faptu-acesta, negreșit, Chezaș, El este dovedit, Al unui legământ nou care Cu mult mai bun, acum, apare.