Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 38:13 - Biblia în versuri 2014

13 Până în zori, am tot strigat; Precum un leu, m-a atacat Și a zdrobit oasele mele, De n-a rămas nimic din ele! Scăpare – pentru mine – nu-i. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 M-am culcat până dimineață; ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Strig după ajutor până dimineață; dar exact ca un leu, El îmi strivește toate oasele. Până la noapte Tu vei face să nu mai fiu (între pământeni).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Am strigat până dimineața; ca un leu mi-a zdrobit toate oasele. Din zi și până-n noapte, mi-ai hotărât sfârșitul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Am strigat până dimineața; ca un leu îmi zdrobise toate oasele! Până diseară îmi vei pune capăt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Mi‐am stăpânit sufletul până dimineață; ca un leu așa îmi sfărâmă toate oasele. Din zi până în noapte îmi poți pune capăt.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 38:13
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Prorocu-atunci a cuvântat: „Pentru că nu ai ascultat De glasul Domnului, să știi Că șters vei fi dintre cei vii. Când pleci de-aicea frățioare, Un leu are să te omoare.” Omul acel plecă apoi, Spre a sa casă, înapoi. Asupra lui, a tăbărât Un leu, care l-a omorât.


N-am pic de liniște și pace: Suveică, sunt zilele mele, În zborul lor, ducând cu ele Nădejdea ce m-a părăsit. Din zi în zi, sunt mai lovit.


Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)


Abate de pe a mea cale – Azi – apăsarea mâinii Tale, Căci lovitura de la Tine, Îmi scoate sufletul din mine.


Seamă luați voi cari, mereu, Uitați de Domnul Dumnezeu, Ca nu cumva să vă sfâșii Și să vă șterg dintre cei vii, Căci n-o să fie nimenea, De-a vă scăpa din mâna Mea.


Mai fă-mă ca să știu o dată, Ce este-aceea bucurie Sau ce înseamnă veselie, Ca astfel oasele-mi zdrobite Să fie iar, înveselite.


Ca nu cumva, ca și un leu, El să mă sfâșie pe mine, Știind că prins când sunt la greu, Să-mi sară-n ajutor, nu-i cine.


Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.


Carne și piele, mi-a lovit, Iar oasele mi le-a zdrobit.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ