Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 38:10 - Biblia în versuri 2014

10 „Iată dar, ceea ce gândeam: „În anii cei mai buni eram, Ai vieții, când simțit-am eu Că se sfârșește drumul meu Și trebuie să mă pogor În locuința morților! Sunt pedepsit și-n acest ceas Pierdut-am anii ce-au rămas Din viața ce fusese-a mea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile locuinței morților… Sunt privat de restul anilor mei.»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 „Am zis: «La jumătatea zilelor mele voi merge la porțile locuinței morților. Sunt pedepsit pentru restul anilor mei».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 „Ziceam: ‘În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței morților! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalți ani ai mei care-mi mai rămân!’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Am zis: La amiaza zilelor mele mă voi duce la porțile Șeolului: sunt lipsit de rămășița anilor mei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 38:10
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

La ce să mă mai necăjesc, Când nu mai pot? Ce sper să fie, Când doar al meu sfârșit se știe?


O Doamne, nu-Ți amintești oare, Că viața mea-i doar o suflare?! Iar fericirea, ochii mei – Aici – n-au s-o mai vadă ei.


Eu zic: „Doamne, milă aș vrea, Căci jumătate-i viața mea. Arată-mi îndurare mie, Căci anii Tăi țin pe vecie!”


Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.


La poarta morții părăsiți. Sufletul lor se dezgustase De hrana ce o căpătase.


Voi toți cei cari sunteți iubiți De Dumnezeu, mereu să știți Că trebuie, la fel apoi, Pe Domnul să-L iubiți și voi. Pe credincioși, El îi păzește, Dar foarte aspru-i pedepsește Pe cei cari mândri s-au vădit.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


O boală gravă l-a lovit Pe Ezechia și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Atunci, prorocul Domnului Grăbitu-s-a spre patul lui. Proroc era Isaia, care – Părinte – pe Amoț, îl are. La Ezechia a intrat Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ceea ce a zis Domnul, atunci când m-a trimis: „Așază-ți casa-n rânduială, Căci vei muri, fără-ndoială.”


Când Ezechia a văzut Că sănătos iar s-a făcut, Alcătuit-a o cântare, Spre slava Domnului Cel Mare:


Ale pământului zăvoare Crezusem că m-au zăvorât Pe veci, căci Tu m-ai pogorât La temelia munților. Dar m-ai scos din puterea lor, Întreg, viu și nevătămat, Tu, Domnul Cel Adevărat.


Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ