Isaia 37:12 - Biblia în versuri 201412 Dar dumnezeii ce-i aveau Toți cei care se-mpotriveau – Luptând dar, cu părinții mei – I-au izbăvit, oare, pe ei? N-a fost atuncea nimicit Gozanul? Fost-a izbăvit Haranul sau Rețeful, oare, Sau fiii lui Eden, cei care Erau veniți din Telasar? အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească12 Și-au salvat, oare, dumnezeii națiunile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201812 Oare și-au salvat zeii acele popoare pe care părinții mei le-au distrus? Au salvat ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202012 I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei: Gozán, Harán, Réțef și pe fiii lui Éden din Telasár? အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu12 Oare dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei le-au izbăvit ei, și anume: Gozanul, Haranul, Rețeful și fiii lui Eden, care sunt la Telasar? အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193112 Oare dumnezeii neamurilor lor pe care le‐au stricat părinții mei le‐au scăpat ei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului din Telasar? အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.
Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Mai marele Asiriei E cel cari i-a mutat, pe ei. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți – cari, înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.
Tu, în Eden – atunci – erai, Iar locul unde te aflai, Este grădina cea pe care, Iată că Dumnezeu o are. Cu pietre scumpe, negreșit, Acolo fost-ai învelit: Cu sardonic te-mpodobeai; Topaz, pe straiul tău aveai, Cu diamant și hrisolit; Onixul l-ai mai folosit; Iaspis, safir, smarald, rubin Tu ai mai folosit, din plin, Precum și aurul curat. În a ta slujbă s-au aflat Toate timpanele-nsoțite De flautele pregătite Încă de când ai fost făcut.
Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”