Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 36:4 - Biblia în versuri 2014

4 Rabșache-n față le-a ieșit Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat, Aceste vorbe, le-a trimis, Lui Ezechia, și a zis: „Ce-ncredere te-a-nsuflețit, Pe care tu te-ai bizuit?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Rab-Șache le-a zis: ‒ Spuneți-i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Rab-Șache le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechia: «Marele rege, regele Asiriei, vă zice: ‘Pe ce se bazează încrederea ta?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta în care te-ai încrezut?›.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Rabșache le-a zis: „Spuneți lui Ezechia: ‘Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Ce este încrederea aceasta pe care te bizuiești?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Rabșache le‐a zis: Spuneți lui Ezechia: Așa zice împăratul cel mare, împăratul Asiriei: Care este încrederea aceasta în care te încrezi?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 36:4
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


El s-a-ncrezut în Dumnezeu Și lângă El a stat mereu. Din toți cei care au venit Și-n Iuda au împărățit, Ca Ezechia – niciodat’ – Nimeni nu s-a mai arătat.


„Să nu te-nșele Dumnezeu, În care te încrezi mereu, Zicând că „Nu va fi lăsat Ierusalimul – niciodat’ – În mâinile acelui care, Asiria în frunte-l are.”


Îmi simt bietele oase, toate, Parcă-s de sabie sfărmate, De câte ori mă întâlnesc Dușmanii mei și îmi vorbesc Plini de dispreț și cu gând rău: „Unde e Dumnezeul tău?”


Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”


‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.


Cum de puteți zice apoi: „Gata de lupă, suntem noi!”?


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


Oameni-aceștia-s cârtitori – Mereu sunt nemulțumitori De soarta lor. Ei dovedesc, Doar după pofte, că trăiesc. Vorbe trufașe au în gură Și-i laudă, peste măsură, Neîncetat – și îi slăvesc – Pe toți cei, de la cari, simțesc Că un câștig primesc apoi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ