Isaia 32:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Poporul meu va locui într-o locuință a păcii, în lăcașuri sigure și în locuri de odihnă liniștite.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Poporul Meu va trăi într-o locuință liniștită, într-un loc protejat. El va locui în zone de odihnă unde va fi liniște.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Poporul meu va sta în locuința păcii, în sălașuri sigure și în locuri de odihnă fără griji.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și poporul meu va locui într‐o locuință pacinică și în locuințe liniștite și în locuri de odihnă fără grijă.

Isaia 32:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 107:7

Pe un drum drept i-a însoțit Și-apoi un loc de locuit, Într-o cetate, El le-a dat.

Exodul 9:26

În al Gosenului ținut – Acolo unde au șezut, Atunci, fiii lui Israel – Piatra nu a bătut, defel.

Proverbe 24:15

Nelegiuitule, nu-ntinde Curse, în care vrei a-l prinde Pe omul cel neprihănit!

Isaia 11:10

La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.

Isaia 14:3

Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat,

Isaia 2:4

El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.

Isaia 26:12

Cu pace, ne învrednicești, Pe noi, Tu Doamne, și voiești Ca tot ceea ce facem noi, Tu să îndeplinești apoi.

Isaia 26:3

Celui care a dovedit Inimă tare, Tu îi dai Pacea pe cari doar Tu o ai, Pentru că Tu Doamne-ai văzut Că el, în Tine, s-a-ncrezut.

Isaia 28:12

El îi zicea: „Iată dar, tihnă. Dați osteniților odihnă, Căci uite locul potrivit, Pentru odihnă rânduit!” Ei, însă, nu au ascultat

Isaia 30:15

Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,

Isaia 33:6

„Zilele tale s-au făcut Statornice. Priceperea Și-nțelepciunea-asemenea Se-arată, pentru-ntreaga fire, Drept un izvor de mântuire.” Iată comoara cea pe care Sionu-n stăpânire-o are: Aceasta-i frica Domnului, Căci ea este comoara lui.

Isaia 65:21

Poporul case-o să zidească, În care o să locuiască. Vii va sădi acest popor Și va mânca roadele lor.

Isaia 65:9

Căci o sămânță, Eu socot, Apoi, din Israel să scot. Din Iuda, un moștenitor Voi scoate și stăpânitor Am să-l așez, în munții Mei. În țară am să-i pun pe cei Care-Mi sunt robi, căci i-am ales Și dintre neamuri i-am cules.

Ieremia 33:16

Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.

Езекиел 34:28

De jaf, ele n-au să mai fie. Nici fiarele n-au să mai vie Să le mănânce. Mulțumite, Vor sta în țară, liniștite, Făr’ să mai fie tulburate, Fiind în pace-apoi, lăsate.

Zaharia 2:5

„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

Zaharia 2:8

Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

Zaharia 3:10

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”

Evrei 4:9

Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu.

1 Ioan 4:16

Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.