Isaia 32:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ până va fi turnat peste noi Duhul de sus și deșertul va deveni o livadă, iar livada va fi considerată drept o pădure.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ până va fi turnat peste noi Spiritul de sus. Atunci deșertul va deveni o grădină; iar grădina va fi ca o pădure.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ [Acestea] până când va fi revărsat asupra noastră Duhul din înalt, pustiul va deveni grădină, iar grădina va fi considerată ca o pădure.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pământ și pometul va fi privit ca o pădure.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ până când Duhul se va vărsa de sus asupra noastră și pustia se va preface în câmpie roditoare și câmpia roditoare se va socoti pădure.

Isaia 32:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 104:30

Când le trimiți suflare-n dar, Zidite ele vor fi iar. În acest fel, cu a lor viață, Tu înnoiești a lumii față.

Psalmi 107:33

El, în pustiu, poate preface Râuri. De-asemeni, poate face Izvoare de a fi secat, Ajungând un pământ uscat.

Psalmi 107:35

Tot El e Cel ce poate face Pustiu-n iaz a se preface, În timp ce un pământ uscat E, de izvoare, adăpat.

Proverbe 1:23

Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut

Isaia 28:6

Duh de dreptate, va fi El, În vremea ‘ceea, pentru cel Care în grijă are – iată – Scaunul pentru judecată. Ca o putere, va fi El În vremea ‘ceea, pentru cel Cari pe vrăjmaș îl dă-napoi, Până la poarta lui apoi.

Isaia 29:17

Curând, Libanul o să fie Acoperit de pomărie. Pometul fi-va socotit Drept o pădure, negreșit!

Isaia 35:7

Nisipul ei, precum o mare, Va fi un iaz. Pământul tare, Care-i – de secetă – uscat, De ape-atunci va fi udat. În locul vizuinilor Ce sunt ale șacalilor, Vor crește trestii șoptitoare Și papură unduitoare.

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Isaia 45:8

Să picure din nori, apoi, Neprihănirea, peste voi! Deschidă-se-a pământului Față ca, din lăuntrul lui Să se reverse mântuirea Și să vă vină izbăvirea! Aceste lucruri, Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.”

Isaia 59:19

Atunci, de Numele Său sfânt, Aceia cari în apus sânt, Au să se teamă, negreșit, Iar cei aflați în răsărit Se vor speria de slava Lui. Atuncea, Duhul Domnului, Pe fugă îi va pune-apoi Și-l va întoarce înapoi, Pe-al Său vrăjmaș cari, pe câmpie, Precum un râu are să vie.

Isaia 59:21

„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 63:11

Poporu-apoi și-a amintit De zilele-n care-a trăit Moise, zicând: „Unde-i Cel care Și-a scos al Său popor din mare, Și cel care, peste popor, Fusese pus a fi păstor? Unde-i Cel care, pe pământ, Trimis-a Duhul Său Cel Sfânt Din cer, peste al său popor, Să șeadă în mijlocul lor?

Езекиел 37:14

Voi pune Duhul Meu în voi, Pentru ca să trăiți apoi. Atuncea vă voi pune iară, Să locuiți a voastră țară Și ști-veți că Eu am vorbit, Iar ce am spus, am împlinit” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 39:29

N-am să-Mi ascund Fața de ei, Căci peste oamenii acei, Eu am să torn din Duhul Meu” – Spusese Domnul Dumnezeu.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Luca 24:49

Făgăduința, ce-a fost dată, De către Domnul, al Meu Tată. Eu vă trimit făgăduința. Voi întăriți-vă credința Și, în cetate, toți să stați, Până când fi-veți îmbrăcați Cu-acea putere – cum v-am spus – Pe care-o veți primi, de sus.”

Ioan 7:39

Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.

Fapte 2:33

S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.

2 Corinteni 3:8

Atuncea, n-o să fie, oare, Încununată slujba Lui – Adică cea a Duhului – Cu slava cea nepieritoare?