Isaia 32:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Căci fortăreața va fi abandonată, cetatea zgomotoasă va fi părăsită, citadela și turnul de veghe vor deveni vizuini pentru totdeauna, o bucurie pentru măgarii sălbatici și o pășune pentru turme,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Palatul va fi abandonat. Orașul zgomotos nu va mai fi locuit. Citadela și turnul de pază vor deveni vizuini pentru totdeauna. Ei vor fi o bucurie pentru măgarii sălbatici și o pășune pentru turme –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Palatul va fi părăsit, cetatea zgomotoasă va fi abandonată, dealul și turnul de pază vor fi peșteri pentru totdeauna, bucurie pentru măgarii sălbatici, pășune pentru turme.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul și turnul vor sluji pe vecie ca peșteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele și turmele vor paște

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Căci palatul va fi părăsit, cetatea zgomotoasă va fi lăsată; dealul și turnul de veghere vor fi peșteri în veci, o bucurie pentru măgarii sălbatici, pășune turmelor:

Isaia 32:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 25:9

Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.

2 Cronici 33:14

După ce iarăși a domnit, Un mare zid a construit, Afară din cetatea care, David în stăpânire-o are. Zidul fusese așezat Către apus și-a-nconjurat Dealul, de la Ghihon pornind, La poarta peștilor ieșind. Zidul care împrejmuia Dealul, înalt se dovedea. Și căpetenii de război A rânduit el, mai apoi, În cetățuile-ntărite Care în Iuda sunt zidite.

Neemia 3:26

Aceia care locuiau Pe deal și care se vădeau Slujbași ai Templului, lucrară Și zidul îl continuară Spre răsărit. Bucata lor E pân’ la poarta apelor Și pân’ la turnul din afară.

Psalmi 104:11

Fiarele care sunt aflate Pe câmp, din ele-s adăpate. Măgari sălbatici se opresc Și însetarea-și potolesc.

Isaia 22:2

Voi, din cetatea cea frumoasă, Zglobie și gălăgioasă? Iată, ai tăi morți n-au să piară Uciși de sabie, afară, Și nici în luptă, înfruntând Vrăjmași-n iureș atacând.

Isaia 24:10

Cetățile sunt dărâmate, Iar casele sunt încuiate. Pustii sunt casele acele, Căci nimeni nu mai intră-n ele.

Isaia 24:12

În țară, numai pustiirea S-a-ntins și stăpânește firea. E pustiire în cetate, Iar porțile sunt dărâmate.

Isaia 25:2

Căci Babilonul, am văzut Că-n dărmături l-ai prefăcut. Morman de pietre a rămas Din el, în acest ultim ceas, Căci cetățuia întărită E o ruină părăsită. Iată, cetatea minunată – Cetatea cari a fost odată, Cetate a străinilor – E, spre mirarea tuturor, Din temelie, nimicită Și nu va fi, din nou, zidită.

Isaia 27:10

Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.

Isaia 3:26

Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.

Isaia 5:9

Iată ce mi-a descoperit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Casele fi-vor pustiite Și nu vor mai fi locuite.

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 7:23

În acea zi, orice bucată De loc, în care au să fie O mie de butuci de vie – Iar în argint se dovedește Că sicli-o mie prețuiește – Are să fie lepădat, Și astfel fi-va el lăsat În voia tufelor de spini, Umplut fiind de mărăcini.

Ieremia 14:6

Măgarii cei sălbatici care Își cată loc de așezare Pe înălțimi ce-s pleșuvite, Își au privirile topite, Pentru că, iarbă, nu găsesc. Trag aer și-apoi sforăiesc Furioși, asemeni șerpilor, Căci nu-și mai află hrana lor.”

Ieremia 33:4

Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De casele cele pe care Cetatea voastră-acum le are, De-mpărăteștile palate Care, curând, vor fi surpate Spre-a lăsa loc pentru oștire, Pentru un șanț de întărire Și pentru săbii, când va sta

Ieremia 52:27

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.

Ieremia 6:5

„Haidem dar, noaptea să pornim Și-n contra ei să ne suim, Zdrobind palatele domnești Și casele împărătești!”

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Miheia 3:12

În timpul ce va fi urmat – Din astă pricină – arat Va fi Sionul, cum se ară Ogoarele în primăvară. Ierusalimul – să se știe – Morman de pietre o să fie. Muntele Templului, astfel, Doar o-nălțime va fi el, Iar pe întregul său cuprins Pădurea se va fi întins.”

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”

Țefania 2:7

Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”

Luca 21:20

„Vouă vă spun: atuncea când, Oști, veți vedea, înconjurând Ierusalimul, s-aveți știre, Că a venit a lui pieire.

Luca 21:24

Din ‘ăst norod, mulți dintre ei, Sub ascuțișul sabiei, Cădea-vor; mulți vor fi luați Ca robi și-apoi, împrăștiați În neamurile câte sânt Aflate pe acest pământ; Cât de Ierusalim? Călcat Va fi de neamuri, ne-ncetat, Până când fi-va împlinită Vremea, pentru străini, menită.